Picuri de înțelepciune
- „Dumnezeu, în închisoare nu M-a părăsit nici o clipă. Adevărul e că eu Îl căutam, mă rugam; simţeam tot timpul o greutate dulce; era parcă „DEGETUL LUI DUMNEZEU” pe umărul meu drept. Îl simţeam cum mă apasă. Acolo nu am avut alt sprijin decât pe Dumnezeu. Ziceam „Doamne ajută-mi, şi El mă auzea şi ajuta”. Suferinţele de acolo din puşcărie au transformat suferinţa iadului în bucuria raiului. A fost crucea bucuriei. Cine primeşte suferinţa ca din mâna lui Dumnezeu, crucea vieţii se transformă în bucurie. Bucuria mântuirii. Simţi o bucurie mai ales când suferi pe nedrept. El te bate şi tu-l ierţi.
Părintele DIMITRIE BEJAN (1909-1995),
preot căpitan militar la 32 de ani, prizonier în Rusia 7 ani, deținut al închisorilor din Jilava, Aiud, Canal, Bărăgan, Mina Cavnic. Eliberat în 1964, după care până în 1989 a fost cu domiciliu obligatoriu. După terminarea cursurilor la Facultatea de Teologie din București, a urmat cursurile Facultății de Istorie tot din București, unde tânărul teolog l-a avut profesor pe marele istoric Nicolae Iorga. Dimitrie Bejan a adus la Academia Română pergamentul pe care Sfântul Ștefan cel Mare semnase libertatea înaintașilor să, a răzeșilor. A fost hirotonit preot în anul 1940 când a fost trimis pe front ajungând până la Stalingrad unde a fost luat prizonier împreună cu 17.000 de români, cărora le făcea slujbe în duminici și sărbători, îi spovedea și împărtășea. A scris mai multe cărți: „Bucuriile suferinței”, „Oranki”, „Satul blestemat”, „Vifornița cea mare” în care descrie mărturiile cutremurătoare petrecute în aceste lagăre: din cauza foametei își puneau bocancii pe foc și-i mâncau, păduchi, bătăi, umiliri inimaginabile etc. „Cel mai mult am stat la Oranki. Aici au fost împușcați și îngropați la comun 11000 de preoți fiindcă n-au primit comunismul. Noi i-am dezgropat și am găsit un mitropolit neputred! Un sfânt martir! Este vorba despre Teodor Danalache. Rușii erau foarte săraci și mă rugau pe unde treceam cu armata să-i botezăm să le facem rugăciuni și slujbe. Odată, de un Paște când am oficiat Sf. Liturghie am împărtășit 3600 de oameni, tot batalionul în frunte cu toți comandanții și oamenii din satele vecine care erau foarte credincioși”. Întors în țară a făcut o lucrare de doctorat cu tema: „Introducere în cartea Apocalipsei” pe care n-a reușit s-o susțină. Adoarme în Domnul în ziua de 21 septembrie 1995, lăsând prin testament ca la înmormântarea lui să nu se predice și nici flori să nu se aducă, în semn de smerenie.
- „DUMNEZEU, NU are nevoie de cuvinte, de scuze, de explicaţii, ci de inimile noastre. Să iubim bine, să iubim frumos să iubim rana şi pe cel care a făcut rana.Vrei, nu vrei, trăieşte viaţa aşa cum a ordonat-o Dumnezeu şi cum propovăduieşte Biserica şi gata. Cei care nu se luptă cu patimile nu cunosc bucuria biruinţei duhovniceşti. Nicio nenorocire nu este de nereparat atăta timp cât credinţa e în picioare„.
Părintele ARSENIE PAPACIOC (1914-2011),
a fost unul din cei mari duhovnici ortodocşi din Biserica ortodoxă Română. Din anul 1976 este duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. A trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de părintele Iustin Pârvu, Dimitrie Bejan, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănesau şi alţii. S-a călugărit în anul 1946, după eliberare şi s-a nevoit la Mănăstirea Antim din Bucureşti. Din 1949 până în anul 1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, apoi preot la Seminarul Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamţ. În 1958 este arestat din nou, pentru că făcea parte din „Rugul aprins„, şi condamnat la 20 de ani muncă silnică, dar în 1964 a fost graţiat de la Aiud, odată cu graţierea generală. În timpul prigoanei de urmărire fuge pe la Mănăstirile: Cozia, Cioclovina, Sihăstria , unde stareţ era părintele Cleopa. Apoi a fost egumen la Mănăstirea Slatina. A scris mai multe cărţi cu caracter religios şi social-moral. În anul 2002, preşedintele României Ion Iliescu, i-a conferit „Ordinul naţional Pentru merit în grad de Cavaler„, pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare pentru civilizaţia românească şi universală.
- „Pentru redresarea ŢĂRII, ne trebuie familii sănătoase, pentru că aici se vor forma viitorii bărbaţi de stat. Aici se formează geniul, eroul, mucenicul… FAMILIA, împreună cu ŞCOALA, BISERICA împreună cu şcoala, legătura mai strânsă dintre RELIGIE şi ŞTIINŢĂ, între CREDINŢĂ şi VIAŢĂ, toate acestea, în sfârşit, vor putea, în timp, să ne readucă acolo unde merităm. Calea va fi lungă, poate cât a durat stricăciunea, dar AVEM ŞANSA RESTAURĂRII ÎN VIITOR„.
Părintele IUSTIN PÂRVU (1919-2013),
Urmează Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica începând cu anul 1939. În anul 1942-1944 merge, ca preot misionar pe Frontul de Est până la Odessa. Este arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare în anul 1948; mai primeşte încă 4 ani de condamnare la închisoare pentru faptul că nu s-a lepădat de credinţă. În anul 1964 este eliberat şi se angajează ca muncitor forestier, după care va fi preot la Mănăstirea Secu şi Bistriţa. În anul 1991 a întemeiat Mănăstirea de la Petru Vodă, judeţul Neamţ, al cărei stareţ şi duhovnic este. Ridică aici o casă de educaţie pentru copii şi un azil pentru bătrâni, în apropierea mănăstirii. Scrie câteva cărţi , prin care îşi arată dragostea faţă de Biserica Neamului, poporul românesc, şi o lecţie dură, dar folositoare, de viaţă, a tot ceea ce înseamnă „omul după gratii„, precum şi indignarea, uneori, faţă de rânduiala actuală care distruge tot ceea ce poporul român a înfăptuit în 2000 ani de existenţă. Împreună cu părinţii duhovnici: Ilie Cleopa, Ioanichie Băla, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloaie, Arsenie Papacioc, Paisie Olaru, au format o pleiadă de duhovnici care au intrat în istoria Bisericii Ortodoxe Române şi a neamului nostru Românesc.
P.S. Cărțile părintelui DIMITRIE BEJAN sunt o adevărată hrană sufletească, o trezire la realitatea crudă vieții, o modalitate de a-L cunoaște pe Hristos și de a te întâlni cu minunile adevărate ale credinței. Citindu-le …nu pierdeți absolut nimic!
Părintele Ilie