Zidurile și gardurile fortificate proliferează în întreaga lume. În prezent există 74 de ziduri de frontieră pe tot globul, de șase ori numărul de la sfârșitul Războiului Rece.
De la mlaștinile Africii până la munții Asiei de Sud-Est și de la granița dintre SUA și Mexic până la stepele Asiei Centrale, multe dintre aceste bariere apar în regiuni îndepărtate care au fost până acum rezervații ale naturii. Ele blochează migrațiile sezoniere ale animalelor mari, reduc diversitatea genetică și a speciilor și amenință viitorul a milioane de specii care vor trebui să își mute domeniile pentru a ține pasul cu schimbarea climei.
Pădurea Białowieża, din Polonia, a fost tăiată la jumătate când guvernul polonez a finalizat construcția unui zid la granița sa cu Belarus. Scopul a fost acela de a respinge refugiații din Orientul Mijlociu și din alte părți care erau canalizați către graniță. Dar zidul de 185 km – care se înalță la 5,5 m deasupra podelei pădurii – a închis și fauna sălbatică migratoare. Cîteva zeci de râși adăpostiți pe partea poloneză a barierei nu vor mai putea să vâneze, să se hrănească sau să se înmulțească cu semenii lor de peste graniță. Zidul care desparte pădurea de 3.100 de km pătrați este de așteptat să crească foamea în rândul râșilor și, prin limitarea opțiunilor pentru împerechere, să le scadă diversitatea genetică, deja scăzută. Într-o scrisoare deschisă, peste 500 de oameni de știință în domeniul vieții sălbatice au cerut Comisiei Europene de la Bruxelles să-și folosească puterile pentru a opri proiectul guvernului polonez. Dar zidul a fost finalizat.
Un studiu de anul trecut realizat de Titley și colegii săi a concluzionat că până în 2070, schimbările climatice vor însemna că aproximativ 35% dintre mamifere la nivel global vor avea mai mult de jumătate din nișele lor climatice în țări în care nu se găsesc în prezent. Fără capacitatea de a trece granițele, se confruntă cu extincția.
Unele bariere ucid direct, cu curent electric, sârmă sau prin încurcarea animalelor care încearcă să treacă. Altele blochează rutele de migrație, împiedicând accesul la resurse vitale, cum ar fi gropile de adăpare și pășunile sezoniere, sau descurajează animalele cu drumurile, patrulele sau iluminatul dur. India a îngrădit aproximativ trei sferturi din granița sa de 4.000 km cu Bangladesh, oprind mișcările transfrontaliere ale elefanților asiatici sălbatici, a căror rază naturală se extinde din nord-estul Indiei până în Bangladesh, Bhutan, Myanmar și Nepal. „Zidul de separare” înalt de 8 m al Israelului, care se extinde pe 700 km în jurul Cisiordaniei palestiniene împiedică, de asemenea, mișcările sezoniere ale gazelelor, vulpilor, lupilor și altor animale între dealurile Cisiordaniei și zonele joase din jur. „Fragmentarea crescută a habitatului privează gazelele de oportunitatea de a urmări în mod liber sursele de hrană pe măsură ce acestea devin disponibile sezonier”, arată rezultatele unui studiu condus de Yoram Yom-Tov, de la Universitatea din Tel Aviv. Ca urmare, numărul gazelelor de munte a scăzut dramatic, rămânând doar 2.000 de exemplare în sălbăticie.
La rândul lor, Grecia și Bulgaria și-au baricadat granițele respective cu Turcia. Ungaria a ridicat peste 320 km de garduri de-a lungul granițelor sale cu Serbia și Croația. Slovenia s-a baricadat în largul Croației; Austria a făcut același lucru cu Slovenia și cere să construiască garduri și alții, cu banii UE; și Macedonia de Nord a creat 37 km de bariere metalice între ea și Grecia. De asemenea, principalele partide politice din Finlanda au convenit asupra planurilor pentru un gard de-a lungul graniței de 1.300 km a țării cu Rusia. În luna august a acestui an, Lituania a finalizat un gard de-a lungul a aproximativ 480 km de granița sa cu Belarus, completând un gard similar la granița sa cu Rusia.
În același timp, SUA au încercat să excludă migranții latino-americani prin blocarea graniței de 3.200 km SUA-Mexic cu garduri și ziduri. Dar făcând acest lucru, „sigilează” și fauna sălbatică. Potrivit BBC, granița este considerată a tăia în două exemplarele a 120 de specii de mamifere nezburătoare, dintre care multe au călătorit mult timp între Sierra Madre Occidentală din Mexic și Munții Stâncoși, spune Ron Pulliam, de la Universitatea din Georgia și Borderland Restoration Network, organizație non-profit cu sediul în Arizona. „Un zid de frontieră continuu ar putea deconecta mai mult de 34% din speciile de animale terestre și de apă dulce native care nu zboară din SUA”, arată un studiu internațional condus de Robert Peters și Jennifer Miller, de la organizația Defenders of Wildlife.
Gardul de 240 km care separă Kazahstanul de Uzbekistan, între Marea Aral și Marea Caspică, a fost ridicat în 2011 pentru a împiedica traficanții. Dar a împiedicat, de asemenea, mai mult de un milion de antilope saiga, rămășițele unei populații cândva mult mai mari, să migreze între pășunile de vară din Kazahstan și locurile de iernat în sudul Uzbekistanului. Animalele s-au confruntat cu foamete înainte ca o intervenție a ecologistilor să-i convingă pe oficialii kazahi să îndepărteze firele inferioare ale sârmei ghimpate în 125 de puncte de-a lungul gardului, pentru a le permite să treacă.
Botswana a ridicat un gard electric de 483 km la granița sa cu Zimbabwe, cu impact major asupra elefanților, girafelor și zebrelor.
China a construit un gard de 4.670 km de-a lungul graniței sale cu Mongolia, prin deșertul Gobi, parțial pentru a împiedica lupii mongoli să prade efectivele de animale domestic chinezești – dar a blocat și migrațiile sezoniere ale măgarilor sălbatici.
În 2015, Slovenia a amplasat un gard de sârmă pe 190 km prin Munții Dinaric, la granița sa cu Croația, pentru a bloca o rută folosită de refugiați. Dar gardul a împărțit și populațiile de lupi eurasiatici, urși bruni și râși. Slovenia a anunțat în această vară că gardul nu a reușit să limiteze refugiații și a trimis trupe să-l înlăture… (Roxana Istudor)
Foto: pixabay.com