„Des apparitions pareilles sont rares cependant, et il n’est pas de pays, a coup sur, qui ne fut glorieux d’avoir donne le jour a cette charmante reveuse, douee de toutes les sensibilites poetique…” (Angelo de Gubernatis)
„Nu este nici țară, și nici timp, care să nu se mândrească de a fi dat naștere unei visătoare asemeni Iuliei Hasdeu”, spunea, în conferința de la Geneva, Angelo de Gubernatis, în urmă cu peste un secol și jumătate. Farmecul și vibraţia scrierilor ei îsi află seva in gândirea inspirată din cunoasterea tezaurului cultural universal. Erudiția Iuliei clădită din anii copilăriei în încăperile Arhivelor Naționale (unde tatăl ei, Bogdan Petriceicu Hasdeu, era director) și consolidată în anii de studiu la Paris până când la Sorbona pregătea teza de doctorat despre Teodiceea poporului român a fost pământul spiritual din care s-a înălțat tulpina artei poetice a scriitoarei.Pentru noi asta înseamnă nu numai volumele de poezii editate de părintele îndurerat până la disperare, cu titlul Oeuvres posthumes în anul 1889. Lor li se adaugă romanele, piesele de teatru, compozitiile muzicale, acuarelele si tablourile în ulei și – nu în ultimul rând -.eseurile de istorie literară. Preocupările Iuliei Hasdeu alcătuiesc o panoplie fantastică, pe care se grefează autograful modest al pseudonimului Camille Armand, necunoscut multora. În caietele copilei Lilica (așa era alintată în familie), a elevei Julie Hasdeu de la Colegiul Sevigne şi apoi ale studentei la Sorbona Julie B.P.Hasdeu, sunt file acoperite cu desene, diferite versiuni ale unor poeme, partituri muzicale, titluri de nuvele, romane, scenete și piese istorice, cugetări Iulia Hasdeu este ultima descendentă dintr-un neam de cărturari de viță aleasă, în sensul că străbunicul ei Tadeusz Hâjdeu, și bunicul ei Alexandru Hăjdeu și tatăl ei Bogdan Petriceicu Hașdeu au scris file de istorie, drept, literatură despre meleagurile românești și s-au remarcat în Polonia, Austria, Rusia Cea care a fost considerată decenii la rând drept copil precoce și apoi tânără genială s-a născut în anul 1869 în București pe strada Carol I (actuala stradă Franceză din Centrul Istoric al Bucureștilor). Mama ei era o aprigă moțoaică, Iulia Faliciu, iar tatăl Bogdan Hașdeu era professor la Universitate și ziarist cunoscut, iar când acesta a fost numit director al Arhivelor Naționale familia s-a mutat pe dealul Mihai Vodă. Acolo și-a petrecut cele mai frumoase zile ale copilăriei .Prietenele ei Florica, Alexandrina, Hermina erau mai mari decât ea ca vărstă și totuși Lilica era aceea care făcea scenete, poezii și se amuzau împreună. S-a pregătit particular cu profesori și a trecut cu premiul întâi cu cunună examenul la Conservator și examenele cumulate cu dispensă de vârstă la Colegiul de băieți Sf. Sava pentru clasele primare. Tot cu dispensă de vârstă a fost primită la Colegiul Sevigne din Paris, acolo unde și-a continuat studiile însoțită de mama sa. Ce o deosebea pe domnișoara Julie de colegele ei? Nu nuai faptul că toate erau mai mari decât ea ca vârstă, ci setea ei de perfecțiune. Se pregătea separat cu profesori de greacă veche și latină pentru a citi în original textele recomandate la cursuri, cunoștea literatura germană, spaniolă, italiană, portugheză, engleză – așa cum dovedesc citatele și motto-urile poeziilor ei, Mai era diferită de prietenele de la colegiu sau facultate prin acele preocupări poetice de care nu știa nici mama, și cu atât mai puțin tatăl aflat la mii de kilometri depărtare, la București. Acele file acoperite cu scrisul citeț al tinerei de 15 ani Julie Hasdeu vor vedea lumina tiparului după moartea autoarei sub titlul Oeuvres posthumes par Julie Hasdeu în editura Hachette, Paris în anul 1889. Tatăl îndurerat a aflat în caietele fiicei sale ciclurile de poezii Bourgeons’Avril (Muguri de aprilie) și le-a publicat ca atareîn franceză, o limbă de largă circulație, însă suferința nu i-a mai dat răgaz acestuia să publice și romanele pentru copii ale Iuliei Mademoiselle Mausade, Le fils gate și Les etourderie de Denise, și nici povestirile și cugetările în limba română. Bogdan Petriceicu Hasdeu a reușit să publice cu traducerea sa Domnișoara Ursuză în “Revistă Nouă”. Elevă eminentă, la numai 16 ani Iulia B.P.Hasdeu a devenit studentă la Sorbona și în pregătirea tezei de doctorat despre Theodiceea poporului român ea deja susținuse două referate, iar profesori renumiți au considerat că în numai doi ani tânăra va putea încheia cu success studiile de filologie și filozofie. Bacilul Koch încrâncenat de nemilos a curmat toate proiectele, și cele de studii de canto și pian, și cursurile de desen cu renumitul profesor Herst și cele de pictură în atelierul maestrului Ulysse Maillart (care – de altfel – a și realizat cunoscutul portret al tinerei în bibliotecă). Accesele de tuse, starea subfebrilă erau urmărite de medici care i-au prescris repetate cure de sănătate în Elveția. Acolo, Iulia a compus primele versuri în limba franceză, și, așa cum o sfătuise tatăl său a datat totdeauna textele. Tocmai acest aspect înlesnește urmărirea evoluției ei spirituale și poetice, pentru că începând cu însemnările în germană pe filele manualelor, cu felicitările în engleză, cu piesele de teatru și cugetările în limba română, ba chiar cu romanul pentru copii Viața și faptele lui Mihai Vodă Viteazu (la vârsta de șapte ani neîmpliniți) se conturează aura și „mitul Iulia Hasdeu”. În contextul epocii în care a trăit – respectiv acum un secol și jumătate – Iulia a fost un fenomen. Pe fond de erudiție, sensibilitatea creativă și-a spus cuvântul oferind o operă literară a scriitoarei în formare la școala marilor genii. Modestia și încrederea în propriul destin au determinat-o pe tânăra româncă să dorească să se afirme plenar prin propriile forțe propunându-și pseudonimul literar „Camille Armand”, nu „fiica lui Hasdeu”. Conștientă că trebuie să aleagă între a dăinui peste și pentru generații prin dăruire sacrificând sănătatea și o trăire banală Iulia Hasdeu a a înclinat către gloria în posteritate. E scump prețul dăruirii? Tânăra româncă doritoare de iubire necuprinsă – de neam, de Fire, de viață – l-a plătit. Dacă și astăzi se mai vorbește despre Iulia Hasdeu înseamnă că ea a trecut pragul viitorului. De aceea, doar în Dicționarul literaturii române se menționează moartea Iuliei Hasdeu în ziua de 17/29 septembrie 1888. Atunci s-a desprins doar din existența pământească, dar ne-a lăsat un mit luminos despre iubirea de iubire.
Crina Decusară Bocșan