Context
Ca o predestinare a toate câte ne sunt pe acest pământ, de „Ziua Crucii” a fost botezat cu „aur, smirnă și tămâie” volumul semnat de Corina Ileana Ciuraș, „Picături din scrierile mele” (Editura Gutenberg Univers, 2023, Arad).
La Ziua Crucii, înspre ujină, clopotele au tras a închinăciune! Și soarele topea vitraliile Bibliotecii Județene Arad, ca un felinar. În semn de cruce ne-am început evenimentul, printre flori și chipuri umane, ca niște icoane.
Crucea e simbol de evlavie și e răspândită acolo unde o vrem: în biserici, în morminte, la raspântii de drumuri și îi dăm cuvenita închinare. Dar, crucea este simbol de povară și nu se smintește să ne aducă mereu aminte: „ai de grijă cum îți porți povara crucii, de e grea ori de e pe umeri, de lemn ori de iluzii deșarte”.
Acum, că picăturile s-au împletit cu petale de flori, credem că și a scrie o carte „e tot o cruce”, frumos de dus!
Despre carte
Cartea conține una sută douăzeci de pagini și este alcătuită din douăzeci și șase de povestiri. Este precedată de o Prefață (semnată de Florica R. Cândea) și de un Eseu dedicat Sfântului Doroftei, patron spiritual al autorului. Titlul cărții este fără predicat, dar are subiectul „Picături” împletit de două atribute, unul substantival (din scrierile) cu prepoziția „din” și unul pronominal genitival (cu pronumele „mele”). Coperta semnifică o „mare” de picături într-un ocean de albastre „semne” (și este concepută de Ecaterina Mehesz).
Dacă ne raportăm la polisemantismul conținut de Picături în contexte, vom atribui aici câteva: o picătură de venin, de senin, de apă, de vin, de anafură ori de sărut (în viața fiecăruia dintre noi). Aceste sensuri dau valoare cărții, pentru că autorul a ales a ne da cu „picătura” scrieri, să le sorbim din plin. Adresarea este la persoana întâi, spre a da cărții o liniaritate aparte.
Povestirile-picături din acest volum sunt specii ale genului epic, au toate componentele, au incipit, cuprins și încheiere (chiar dacă uneori formula de adresare este „A fost odată”, ele nu ne conduc spre povești cu zâne și împărați). Ele, povestirile, sunt explorarea Sinelui autorului cu tot ceea ce i-a dat condeiul muzei să aștearnă pe file de pagini. Autorul nu e pătruns de starea aceea de a fi propria exasperare creatoare, ci își parcurge drumul printre personaje reale și vecinătăți comune. Conviețuirea cu acestea e reală, dar podobită în stil prozaic.
Omnisciența și omniprezenta, heterodieceza și homodieceza autorului, sunt caracteristici ale prozei scurte gen story-mărturisire și fac din volum unul de mare forță. Nu ne vom întâlni cu proză tradițională (Sadoveanu, Slavici ori Creangă), ci vom regăsi amintiri și stări (ori ce a văzut și a trăit autorul). Numele acestuia se compune din două sensuri: Corina/fecioară și Ileana/torță ori flacără, de unde rezultă o perfectă simbioză a unei altfel de întâlniri (aici), adică forță și destin sau regăsirea de sine prin exprimări tactile. (conform Dicționar de simboluri, 2002). Formarea autorului este dată de proza narativă modernă cu imagini dinamice ori pendulări semantice, o proză a realului și a descriptivului în variate moduri. Firul epic degajă sensuri și valențe, iar timpul și anotimpul îi sunt ochii firii. Metafore comparative și descrieri îi compun modurile de exprimare. De exemplu: „Cuvântul ce m-a înviat”, „Era o toamnă frumoasă cu duminici calde”, „Zăpada se așternea de parcă lumea întreagă era un tort”, „Ontologic, toată lumea tânjește după veșnicie, după veșnicie și viață fără de moarte”, „În fiecare dimineață se luminează tot mai repede, de parcă trilurile mierlelor cheamă nerăbdătoare ziua”.
Iată cum, în câmpul creației sale, Corina Ileana Ciuraș are mărturisiri de eresuri psaltice și psalmice, cu irizări proprii și filon blagian. Nu avem intrigi, dar e o mirungere, o tămîiere și o tămăduire ca o teamă în fața propriului destin. Cartea se aseamănă cu un amfiteatru al lăuntricului care, aici, sparge tipare. Anotimpuri, timpuri și stări dau volumului un caracter meditativ-reflexiv, eseistic, fluid și ușor de lecturat. Anotimpurile tantrice fac parte din seva subiectelor, iar mindfulness’ul e simbioza concretă a ființei scriitorului cu starea ce i-o creează credința, ca stâlp. O credință consfințită și predilect a fi împărtășită. Cu har și dar.
Prin aceste considerații, am dorit să destructurăm protocolarul și să dăm cărții drumul ei, un drum al poveștilor mărturisitoare cu parfum și iz ideatic nou.
Despre lansare, în concluzii
A fost o lansare între prieteni de condei, de familie și neamuri ori cititori, dar, mai cu seamă, un frate drag și colegi iubiți de serviciu, iar Casa Domnului plină de cărți, Biblioteca Județeană Arad, a avut ferestrele cu vitralii și ușile cald primitoare.
Moderatorul, un iubitor as de carte și popas de glas, Lucia Bibarț, scriitor și jurnalist a spus: „Autobiografia, nu cu răzmerițe, ci cu aspect de grădină, proprie colegei noastre, se ordonează azi în proză, cartea de versuri o precede pe aceasta în proză. E bine din când în când să ne vedem în oglinda propriei vieți” (iată cartea demnă de o prezentare aidoma).
Au mai fost cuvinte declarative despre „Cuvânt” în context (Anton Ilica, Valeriu Ilica).
Mirela Minuța Alexa a citit o povestire și a conturat personalitatea autorului (în calitate de președinte al Ligii Scriitorilor arădeni).
În sală a fost prezentă și o parte din Salonul Gutenberg (Carina A. Baba a selectat foto colajul reprezentativ), precum și o parte din membrii Ligii Scriitorilor arădeni.
Din partea Bibliotecii, întreg filmul s-a derulat prin filtrul doamnei Maria Truță, un iubitor de carte și alese învățături.
Momentele lirice au fost susținute de studenta Noemy Gabriela Szentesi, iar încheierea a fost apoteotic/declarativă: „Să duceți mai departe crucea în ale scrisului și să urcați cu mare izbândă Golgota pe care ați pornit. Calea să vă fie presărată cu floarea păpădiei, pe care Blaga a numit-o ecumenica floare!” (Prof. Iuliana Pintea).
Desigur, acest fericit final a aparținut Frumosului oferit chiar de autor pentru distinsa asistență cu toate reverențele ce se întrepătrund în astfel de întâmplări cultural-literare.
Emulație, sincretism, trăire și dedicare, iată clipa ce ni s-a dat!
Facem precizarea că doamna Corina Ileana Ciuraș s-a născut la Arad, la 13 decembrie 1966, este de profesie asistent social la DAS Arad și nu este la prima carte (scrie versuri, proză și eseuri, este prezentă și în volume colective și deține o seamă de premii și distincții pe care le binemerită, fiind și membră a Ligii Scriitorilor Filiala Arad).
Florica R. Cândea/UZPR Filiala Arad
Carina A. Baba, Salon Gutenberg Arad