În cadrul festivităților de celebrare a Zilei Naționale în Spania, la Universidad Complutense de Madrid, Facultad de Fililogia, Edificio A, Salón de grados, a avut loc unul din momentele importante ale lanțului de evenimente intitulate „Cei cu inima română”, organizate de Centro Cultural La „Tierra Tracia” (condus de Mircea G. Florescu) și Facultatea de Filologie a Universității din Madrid. Au conferențiat Gabriel Dan Bărbuleț, conferențiar universitar și decan al Facultății de Istorie și Filologie din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, și Miron Manega, publicist și scriitor, vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și director editorial al revistei Certitudinea.
Moderatori: Felix Nicolau, Prof. univ. dr. habil, Lector ILR la Universitatea Complutense din Madrid, și Alba Diz Villanueva, Profesora ayudante doctora a Universităâii Complutense.
Conferința jurnalistului/scriitorului Miron Manega a avut ca temă, pornind de la conexiunile culturale dintre România și Spania, „Paradigma cobzei sau «taraful lui Orfeu»” (versiunea spaniolă: „El paradigma musical de Orfeo”). Teza susținută de el în această conferință a fost aceea că instrumentul la care cânta Orfeu-tracul era COBZA, pe care romanii o numeau (în secolul I î.Hr.) LIRA TRACĂ (Tracae Cythara). Tema conferinței a fost prilejuită de contextul asemănării COBZEI cu LĂUTA – instrument care a migrat în toată Europa și în lume, pornind din Spania (unde a fost adus de mauri).
În cadrul conexiunilor culturale dintre Spania și România, vorbitorul a adus la cunoștința auditoriului că la Muzeul Prado din Madrid există cel mai mare tablou care-l reprezintă pe Mihai Viteazu (și cel mai mare din întreg muzeul). Tabloul (ulei pe pînză) are 2,80 x 9,52 metri, este intitulat „Banchetul lui Irod” și a fost realizat de pictorul polonez Bartholomeus Strobel în anul 1630 (la 29 de ani după moartea voievodului). Este un tablou alegoric cu multe cripto-portrete, în care personajul central (Irod) este Mihai Viteazul. Celelalte personaje sunt toți liderii de atunci ai Europei, regi, împărați, conducători militari, personalități de vârf ale Războiului de 30 de ani…
Iată câteva fragmente din conferința susținută de Miron Manega, în fața unui auditoriu select și avizat (o parte a publicului era formată din studenți la limba și literatura română de la Universitatea Complutense din Madrid, la care predă profesorul Felix Nicolau, gazda evenimentului): „[…] Miza acestei prezentări este una tulburătoare: dacă luăm ca reper adevărul, unanim acceptat, că Orfeu era trac şi că instrumentul la care cânta era lira, putem avansa ipoteza, istoriceşte sustenabilă, că lira la care cânta Orfeu, tracul, era chiar LIRA TRACĂ.
E adevărat că grecii, care l-au preluat pe Orfeu în panteonul culturii și civilizației lor, i-au atribuit „recuzita” culturii grecești. Așa că nu e de mirare faptul că, în reprezentările pictografice și sculpturale grecești, Orfeu are în brațe o liră grecească. Pe de altă parte, cultura tracă, așa cum se știe, era aniconică […].
Un argument în favoarea ipotezei că lira la care cânta Orfeu era LIRA TRACĂ este și un «detaliu» descoperit de subsemnatul în urmă cu câțiva ani, într-un catalog din 1833 din arhiva Muzeului Academiei Regale din Mantova (Museo della Reale Academia di Mantova).
În acest catalog, alături de imaginea, în basorelief, reprezentându-l pe «Orfeu în Infern», este prezentată şi povestea personajului. Scrie, în acel catalog, la pagina 12: „Non è alcuno, che ignori la pietosa istoria d’Orfeo, il quale coll’ incanto della SUA LIRA TRACA uomini e fiere a seguir-lo…” […].
Antichitatea greacă și latină nu au cunoscut arcușul. Acesta a ajuns în Europa (mai exact în Imperiul Bizantin) în secolul al IX-lea d.Ch., adus tot de arabi, probabil din India, unde existau instrumente cu arcuș cu 2.000 de ani înainte de Hristos. Instrumentul cu arcuș adus de arabi se numea Rebab sau Rabab. În privința apariției instrumentelor cu arcuș amintite, istoricii greci se poticnesc tocmai în acest secol IX, confundând perioada apariției instrumentelor, cu perioada apariției arcușului.
Cei care au intuit faptul că, de fapt, în secolul IX nu instrumentele respective au apărut, ci arcușul a fost adaptat atunci unor instrumente preexistente, au fost istoricii danezi, referindu-se la Rebek (instrument muzical al vikingilor, preluat de aceștia, în secolul IX, tot de la bizantini).
Un alt argument ar fi acela că, dacă aceste instrumente ar fi apărut brusc, toate, în secolul IX, cel puțin două dintre ele (Trakiotiki Lyra și Lyra Trakis) nu puteau căpăta aceste denumiri, întrucât aparțineau unei civilizații (civilizația tracă) care, în secolul IX d.Hr., era demult apusă. Mult mai plauzibilă e explicația că toate aceste instrumente (Trakiotiki Lyra, Lyra Trakis, Cretan Lyraki și derivatele lor – Lirica Dalmacija, Gădulca, Rebek-ul, Gudok-ul și Lira Calabrese) erau instrumente cu coarde ciupite sau lovite, cărora localnicii le-au adăugat arcușul adus de arabi. Au păstrat însă vechea denumire și forma de pară tăiată în două, specifică LIREI TRACE (Cobza) și LĂUTEI (Al-Oud) […].
Concluzia majoră a acestei expuneri ar putea fi aceea că instrumentul la care cânta Orfeu era COBZA, respectiv LIRA TRACĂ. Confirmarea acestei ipoteze de către specialiști, ar putea avea valoarea unei restituiri colosale, atât pentru patrimoniul național românesc, cât, mai ales, pentru patrimoniul mondial al culturii […]”.
Pledoaria lui Miron Manega la una dintre cele mai mari universități din lume (Universitatea Complutense din Madrid), chiar de Ziua Națională, a fost un act de misionariat cultural într-o țară cu profunde conexiuni istorice cu România. Ignorată în țara sa (unde nu i s-a dedicat o catedră sau măcar un curs în cadrul Universității Naționale de Muzică), COBZA a fost primită cu bucurie de mediul universitar spaniol, plăcut surprins de tuburătoarea ipoteză lansată de vorbitor. Cu aceeași călduroasă mirare a fost primită și informația privind existența, la Muzeul Prado, a monumentalei picturi reprezentându-l pe Mihai Viteazu, cea mai importantă personalitate a istoriei noastre, simbolul tutelar al reîntregirii României.
P.S. Lanțul de evenimente „Cei cu inima română” a continuat la Alcala de Henares, orașul lui Cervantes, unde se află cea mai veche universitate din Spania, Universidad de Alcalá, fondată în 1293. Au pus umărul la realizarea lor Asociación Socio-Cultural Romanati, Asociația Națională Solimundo, Asociația Suflet Românesc, Centrul Cultural La Tierra Tracia în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Invitați speciali din România: Maria Grapini, parlamentar european, Denisa Popovici, președinte al Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR și vicepreședinte al Alianței Naționale Sindicale Feroviare, Dumitru Fornea, secretar general al Confederației Sindicale Naționale MERIDIAN. Sufletul acestor manifestări a fost Mircea G. Florescu (Centrul Cultural La Tierra Tracia), secondat de soția sa, Dorina Florescu. Le-a stat alături, tuturor celor veniți din România, copleșindu-i cu ospitalitatea și prietenia sa, Antonio Calderon de Jesus, scriitor, publicist, critic de artă, o mare personalitate a lumii culturale madrilene.