Mărturisirile dinaintea Învierii
Vântul rememorărilor zgâlțâie „ferestrele” înghețate de tristețe ale sufletului. Dialogurile zilei se topesc în ochii somnoroși ai conștiinței. Pe străzile pustii ale orașelor și satelor, sub mantia întunericului terestru, căutătorii de Lumină plâng de nenumărate ori pe corabia Disperării. Cu mâinile întinse cerșesc îndurare, se târăsc neputincioși prin râpa de lângă calea sclipitoare, care duce spre nemuritoarea planetă a Desăvârșirii. Mogâldeața de Speranță încă mai stăruie în ochii sufletului, din care curge durerea și compătimirea milostivilor. Întindeți-vă darurile căinței, în fața Învierii, ca niște colaci de salvare. Dăruiți-le Rătăcitorilor din…