În cadrul ,,Întâlnirilor de Luni” la sediul Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” din Timișoara, ziariști, scriitori, poeți și iubitori de cultură au avut prilejul de a se bucura de prezența în miljlocul lor a două personalități marcante ale vieții social-culturale din Banat, și nu numai. Dr. preot – și membru UZPR – Valentin Bugariu, parohia din Birda, județul Timiș, care a prezentat o temă inedită: „Elie Miron Cristea, patriarh și prim-ministru al României într-o perioadă controversată. Contribuții la dezvoltarera culturii române”. Dr Miron Cristea, dincolo de înfăptuirile la nivel național, relevante sunt și realizările ca episcop al 
Caransebeșului, spațiu în care s-a ancorat serios, convins că munca și credința sunt cele două virtuți importante ale vieții și omului, iar ele trebuie să constituie,,evanghelia viitorului” pentru neamul românesc. ,,Rolul său în renașterea națională bănățeană la timpul respectiv a fost determinant, prin sprijinirea culturii române, prin înființarea de școli noi publice, a învățământului teologic și primar românesc și încadrarea a 300 de învățători, a credinței străbune prin sădirea în sufleteșle educatorilor tinerei generații a iubirii de neam și biseriocă”.
Complementar, preot Horia Țâru remarcă faptul că dr. Elie Miron Cristea a fost cel dintâi care a lansat în spațiul cultural sintagma eminesciană ,,Luceafărul poeziei românești”.
… Și domnul prof. univ. dr. Dumitru Mnerie, membru UZPR, ne-a captivat atenția cu un emoționant documentar – secvențial deocamdată – despre viața și activitatea jurnalistului-poet Marin Beșcucă, referitor la Trilogia care cuprinde următoarele titluri; Hanul răzeșilor – Letopisețul lui Marin Beșcucă, Balada lui Asaftei și Mlădia Hangița. Toate aceste lucrări inspirate dintr-o realitate tulburătoare dintr-un timp trecut, prezent și viitor cotropit, ca și autorul, de griji și întrebări, reprezintă oglinda fidelă a unui mare om de cultură, pasionat și dăruit comunității în care supraviețuiește, el fiind și scut și spadă între iubire, blestem și suferință, dar și podul de lacrimi ce ne unește cu Dumnezeu. Marin Beșcucă, ajuns la vărsta la care visează cu ochii deschiși la întâlnirea cu Dumnezeu, a rămas vertical pe baricadele culturii române și cu toate încercările vieții, scrie despre oameni, despre istoria unui popor (ne)fericit și în același timp gândind „La steaua polară” învață să (mai) și trăiască. 
Și de-acolo, din templul străjuit de cuvinte, El, depozitarul de patrimoniul românesc, ne (mai) transmite un sincer mesaj, ca un semn de solidaritate și credință.
„Cinstite, Cetitorule!
DUMNEZEU e totdeauna Bun, numai DUMNEZEU
Nimic și Niciodată fără DUMNEZEU!
ilumină-mă Lumina, întru LUMINĂ”!
Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș