La doi an de la sosirea talibanilor în capitala afgană, Kabul, organizația Reporteri fără frontiere (RSF) s-a întâlnit cu jurnalişti care, atât în Afganistan, cât şi în străinătate, luptă pentru a menţine jurnalismul afgan în viaţă, în ciuda represiunii din țara lor.
„Situația se înrăutățește în fiecare zi… Mi s-a refuzat în mod repetat dreptul de a acoperi evenimente pur și simplu pentru că sunt femeie” – această observație a venit de la o jurnalistă care încă lucrează pentru un canal TV din Kabul și care, din motive întemeiate, preferă să nu fie identificată. „Ca femeie jurnalist, trebuie să mă gândesc de două ori la tot ceea ce fac. Femeile nu pot participa la un talk show cu bărbați și nici nu le pot pune întrebări. Din această cauză, multe femei jurnaliste au fost forțate să-și abandoneze cariera. Mulți au ales să părăsească redacția și să stea acasă, în loc să se simtă întemnițați la birourile lor”.
Peste 80% dintre femeile care practică jurnalismul în Afganistan au fost nevoite să înceteze să lucreze din 15 august 2021. Iar din cei aproximativ 12.000 de jurnaliști – bărbați și femei – pe care i-a avut Afganistanul în 2021, mai mult de două treimi au abandonat profesia. Mass-media a fost decimată în ultimii doi ani. Mai mult de jumătate din cele 547 de instituții de presă care au fost înregistrate în 2021 au dispărut de atunci, potrivit Asociației Jurnaliştilor Independenţi Afgani (AIJA). Din cele 150 de canale tv, mai puțin de 70 au rămas. Din cele 307 posturi de radio, doar 170 mai difuzează. Numărul agențiilor de presă a trecut de la 31 la 18. „La nivel național, cele mai afectate instituții media sunt cele locale. Dacă lucrurile merg așa cum sunt, multe alte organizații media vor fi forțate în curând să-și închidă porțile. Drept urmare, jurnaliştii din Afganistan se confruntă în prezent cu o criză de identitate”, susține Zarif Karimi, directorul NAI-Supporting Open Media din Afganistan.
Cea mai eficientă armă împotriva cenzurii
Pe teren, provocările sunt uriașe. „Fiecare jurnalist este acum îngrozit, zdrobit și descurajat ca urmare a tuturor arestărilor și hărțuirii la care am fost supuși și, prin urmare, toți își autocenzurează munca. Cei care au raportat corect și corect au fost închiși, forțați să renunțe la locul de muncă sau au fost nevoiți să părăsească țara”, a adăugat acest jurnalist. Sarcina principală a autorităților actuale este cenzura. Talibanii nu tolerează nicio opoziție față de politicile lor. Nu avem susținători aici. Știm doar că trebuie să ne ocupăm de asta”, a spus un jurnalist de televiziune din Kabul care a cerut, de asemenea, să nu fie numit.
Directorii și editorii media care doresc să continue să publice sau să difuzeze în Afganistan știu foarte bine acest lucru. Dacă vor să supraviețuiască, trebuie, printre altele, să respecte „11 reguli de jurnalism” decretate în septembrie 2021 – care, după cum a analizat atunci RSF, a deschis calea tiraniei și persecuției – și cu multe alte reglementări care restricționează activitatea jurnalistică. În același timp, jurnaliștii suferă și de o absență aproape completă a legilor care le oferă protecție, potrivit rsf.org.
Confruntați cu hărțuirea necruțătoare a personalului mass-media din Afganistan, mulți jurnaliști au fost nevoiți să se resemneze să fugă în străinătate.
În 2022, Biroul de Asistență de la secretariatul internațional al RSF a susținut 86 de cereri de viză de către jurnaliștii afgani care căutau refugiu într-o țară terță. Din ianuarie 2023, organizația a susținut deja 89 de aplicații de acest tip. Sprijinul pentru cererile de azil politic continuă, de asemenea, cu 36 de profesioniști din media asistați în 2022 și 15 de la începutul lui 2023.
O mass-media născută peste granițe aproape din nimic, din refuzul câtorva femei afgane de a-și lăsa gândurile să fie dictate, care au vrut să spună lumii ce se întâmplă cu adevărat… Și care au reușit, în ciuda a doi ani de represiune, să facă jurnalismul cea mai eficientă armă împotriva cenzurii și obscurantismului. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com