Presa, grav amenințată în țările cuprinse cândva de speranțele „Primăverii arabe”…

La peste zece ani de la Primăvara Arabă, mass-media din regiune se confruntă cu amenințări grave.
La începutul lunii februarie 2011, Alaa Abdelfattah se afla în Piața Tahrir din Egipt, documentând și participând la revolta pro-democrație în curs de dezvoltare care avea să răstoarne guvernul și să transforme țara și regiunea. Astăzi, el se află în închisoare pentru acuzații de știri false și împotriva statului, despre care familia sa consideră că sunt represalii pentru munca sa. Abdelfattah este unul dintre cei 27 de jurnalişti aflaţi în închisoarea egipteană, o cifră care marchează ţara drept una dintre cele mai mai represive față de jurnaliști din lume, potrivit celui mai recent raport al Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ).
În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, multe țări urmăresc un model similar. La peste un deceniu de la promisele reforme, represiunea guvernelor continuă în Bahrain, Algeria, Maroc și alte țări. Între timp, războaie civile fac ravagii în Siria și Yemen, iar până în 2017, și în Irak. Tulburările istorice au avut consecințe profunde, de anvergură și în evoluție asupra libertății presei, făcând din jurnalism o profesie mai letală și mai periculoasă pentru practicanții săi locali, precum și pentru corespondenții străini din regiune.
În ultimul deceniu, autoritățile din regiune au folosit mijloace noi, dar și tradiționale pentru a suprima reportajele independente și pentru a viza jurnaliștii. În decembrie 2020, existau 89 de jurnalişti închişi în zece ţări din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, cel mai mare număr din regiune de când CPJ a început să documenteze, în 1992. Majoritatea jurnaliştilor sunt reţinuţi pentru acuzaţii de propagare de ştiri false şi împotriva statului. Autoritățile folosesc închisoarea ca o tactică pentru a preveni sau a reduce la tăcere raportarea asupra chestiunilor politice și a încălcărilor drepturilor omului și pentru a elimina opiniile divergente. Ele folosesc, de asemenea, detenția pentru a anula acoperirea jurnalistică a tulburărilor: în Egipt, Bahrain și Siria, jurnaliştii au fost arestaţi în timp ce documentau revolte.
Egiptul și Arabia Saudită se remarcă prin creșteri dramatice ale jurnaliștilor închiși. În Arabia Saudită, în 2011, nu existau jurnalişti închişi; la sfârșitul anului 2020, cel puțin 24 de profesioniști media erau deținuți în închisorile din țară.
Autoritățile din mai multe țări care au cunoscut Primăvara arabă au folosit noi legi, foarte vagi, de cenzură pentru a restricționa media online, după cum a documentat CPJ. Blocarea site-urilor web este comună în întreaga regiune; în Iordania, autoritățile au blocat site-uri web din cauza lipsei unei înregistrări; în Algeria, site-urile web au fost blocate din cauza acuzațiilor de „propagare de știri false”; Emiratele Arabe Unite și Bahrain au blocat site-uri finanțate de Qatar. Autoritățile nu oferă explicații sau avertismente înainte de a scoate site-urile offline. Iranul menține unul dintre cele mai dure regimuri de cenzură a internetului din lume, potrivit unui raport al CPJ.
De la Primăvara Arabă încoace, conflictele din regiune au sporit pericolul raportării, ceea ce a dus la o creștere abruptă a numărului de jurnaliști uciși. Potrivit cercetărilor CPJ, din 2011, 154 de jurnalişti au fost ucişi în timp ce relatau în Yemen, Siria şi Irak. Această cifră reprezintă mai mult de jumătate din numărul total de jurnalişti ucişi la nivel mondial în aceleaşi condiții, în aceeaşi perioadă. Dintre cele trei țări, Siria este de departe cea mai mortal – dacă între 1992 și 2010, CPJ nu a înregistrat niciun jurnalist ucis în țară, în ultimul deceniu, Siria a numărat 110 decese în rândul profesioniștilor mass-media. În plus, s-au înregistrat și 50 de asasinate de jurnalişti în regiune, unele de notorietate internațională și care au avut un parcurs care pare să ia în derâdere orice rol al justiției – asasinarea editorialistului Washington Post Jamal Khashoggi în Consulatul saudit din Istanbul sau executarea de către autoritățile iraniene a lui Roohollah Zam, redactorul canalului Amad News Telegram, după ce oficialii serviciilor de informații l-au capturat în Irak sunt două dintre cele mai răsunătoare cazuri.. Ambii jurnaliști își criticaseră guvernele și relataseră despre mișcările interne de protest și pro-reforme. Mulți autori ai acestor asasinate rămân necunoscuți și nepedepsiți.
După ce protestele din 2011 au zguduit regiunea, autoritățile și-au dublat eforturile de a monitoriza activitățile jurnaliștilor și ale altora pe care i-au considerat potențiale amenințări la adresa puterii lor. Guvernele au adus în țară experți în supraveghere pentru a-și dezvolta propria infrastructură de monitorizare și au colaborat cu aliați și cu inamici de altădată pentru a cumpăra tehnologii de supraveghere, totul pentru a-I opri pe jurnaliști de a afla și relata ce se întâmplă „în spatele ușilor închise”, pe care Primăvara arabă nu le-a deschis cu adevărat decât pentru foarte scurt timp…