„Suflet în sufletul” poporului român, Eminescu a ridicat spiritualitatea românească pe culmile perfecţiunii, opera sa fiind esenţa acestei spiritualităţi.
Poetul şi-a propus în tinereţe să ridice un „palat poeziei şi altul dramei” ce avea ca scenă istoria poporului nostru.
Eminescu a ridicat un templu în literatura română, opera sa fiind Ave Maria în literatura universală.
Să-l prețuim pe Eminescu!
Geniu românesc, Eminescu a pătruns pe cale universală în sufletele iubitorilor de poezie, graţie profunzimii şi armoniei versurilor sale.
Eu am tradus poezia de dragoste eminesciană în limba franceză, cartea circulă pe internet în întreaga lume. Cartea a fost publicată de Editgraph în 2012 și 2016. Am publicat ediția bilingvă în 2022 la editura Amanda edit, iar în 2023 am publicat „Luceafărul” la Editura UZP, la împlinirea a 140 de ani de la publicarea poemului, în anul 1883, în Almanahul Societății „România Jună” din Viena și în același an, în revista „Convorbiri literare” și revista „Familia” condusă de Iosif Vulcan.
Pentru că era inadecvat să traduc „Luceafărul” cu sintagma „Étoile du berger”, am lăsat și în varianta franceză numele de „Luceafărul”.
Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy) a anunțat, în ianuarie 2009, că „Luceafărul” este cel mai lung poem de dragoste și el a intrat în Guiness book.
„Luceafărul” este un poem filozofic care redă soarta omului de geniu neînțeles de societate și se constituie din antinomii: viață/ moarte, vis/ realitate, nemuritor/ muritor, terestru/ astral, clipă/ eternitate, întuneric/lumină etc.
Despre poemul „Luceafărul” Eminescu a scris: „Aceasta e povestea. Iar intelesul alegoric ce i l-am dat este că, dacă geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc».
Această carte este o pledoarie ca „Luceafărul” scris de Mihai Eminescu să intre în patrimoniul mondial UNESCO, pentru valoarea sa artistică, pentru ideile sale filosofice și mesajul poetic.
Eminescu are meritul de a reda în acest poem, ca și în poezia „La steaua”, relațiile spațio-temporale din cosmos, realizând o formulă poetică a teoriei relativității:
Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe
Şi căi de mii de ani treceau,
În tot atâtea clipe.
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger ne’ntrerupt
Rătăcitor prin ele.
Şi din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea di’ntâi,
Cum izvorau lumine;
Cum, izvorând, îl înconjor
Ca nişte mări, de-a ‘notul…
El zboară, gând purtat de dor,
Pân’ piere totul, totul.
Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea ‘ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte.
Nu e nimic şi totuşi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.
În franceză are aceeași fluiditate și muzicalitate:
Luceafărul s’en alla. Ses ailes
Poussaient dans le ciel
Et milliers d’année passaient
En autant d’instants.
Un ciel étoilé au-dessous,
Au-dessus un ciel d’étoiles –
C’était un éclair continu
Errant parmi elles.
Et du chaos de la vallée,
Tout autour de lui-même,
Il vit, comme au jour premier,
Que les lumières ont percé;
Car, surgissant elles l’entourent
Comme des mers, à la nage…
Il vole, pensée nostalgique,
Jusqu’à ce que tout périsse;
Pas de limite où il arrive,
Pas d’yeux pour connaître,
Et le temps essaie vainement
Du néant naître.
Ce n’est rien et pourtant c’est
Une soif qui l’absorbait,
C’est un grand abyme
Comme l’aveugle oubli.
Eminescu este dorul nostru de absolut, de adevăruri eterne, de idealuri înalte, de vise mărețe, opera sa fiind o culme a spiritualității românești și universale.
Cinste tinerilor care îl fac tot mai cunoscut pe Eminescu, prin videopoezie și audIobook!
Eminescu rămâne alături de marii poeţi ai lumii, prin opera ale cărei rezonanţe străbat meridianele, fiind îndrăgită şi apreciată de atâţia iubitori de poezie, fiind tradus în peste 150 de limbi din 250 de țări.
Avându-l pe Eminescu în suflet, nu mai suntem nicicând singuri, căci purtăm cu noi o bogăţie rară, cea mai de preţ comoară a limbii române, opera unui astru nemuritor, ce va străluci pe firmament, cu o blândă lumină, iradiind prin veacuri frumuseţe şi armonie. (Fragment din CUVÂNT ÎNAINTE: EMINESCU, GENIU UNIVERSAL)
Ecaterina Chifu