Înlănțuite, din titlu, cele două substantive, compun o sintagmă care vine să ademenească lectorii, cu atât mai mult, cu cât „selfie” a devenit un cuvânt provenit din engleză și la îndemâna oricui (prin folosirea mijloacelor moderne în comunicare).
Recentul volum prezintă o sumă de texte autobiografice, disparate, dar care, în această unitate contextuală, formează un întreg și veritabil scenariu ca un traseu simbolic al devenirii.
Jurnaliștii arădeni, ca o înnobilare, prin Selfie, își întrupează, prin narativ, arcuirea lăuntricului, fiecare în stilul personal, făurind un eseu de un ison aparte. Pentru că e una să citești și să cunoști un jurnalist prin reportajul sau cronica de ziar (la datorie) și alta e să îi citești mărturisirile. E frumusețea lumii văzute pe hârtie!
În existența sa, poate, uneori, irelevant, ziaristul se simte cu ușurință, dar ce ar rămâne dacă nu un exercițiu de admirație din partea celor care îi citesc, într-un fel, creația. Scriitura din acest volum, cu sau fără ghilimele, e, de-acum, un joc al timpului trecut pentru unii, și un altul, al prezentului, pentru alții.
Suntem convinși că acest Portret jurnalistic, la conceperea de la început, nu a avut acea întrebare lipsită de sens, ce va fi ziaristica peste zece ani, la subiectivismul său obiectiv, și nici banalul unde eliadesc „scriți, băieți, numai să scriți”, ci s-a vrut o împărtășanie a unei experiențe, fie una profesională, fie una voluntară.
De aceea, ortăcia cuvintelor a trecut bariera timpului și… dincolo de buletinele de știri, iată, avem o carte cu întâmplări de viață, de la profesie la carieră, de la vocație la pasiune. Se vede că aici nici cuvântul străin Selfie nu a speriat, iar adoptarea lui e tocmai feedback-ul așteptat! (pentru că așa cum există scriitori și nescriitori, așa, poate, unii sunt jurnaliști, alții nejurnaliști). Desigur, jurnaliștii prezenți în acest volum sunt dintre acei (douăzeci și cinci) care au transmis sau continuă! din câmpul știrilor, fapte, portrete, însemnări ș.a. dintre cele mai concludente, documentat și fără prețiozități.
De aceea și exigența a avut rolul unei permanente dimensiuni mereu posibile doar datorită acribiei și perseverenței. Iubind, am spune, disciplina intelectuală, din volum se desprind reflexii personale și valori ca răspunsuri la un set de întrebări legate de parcursuri și provocări. Nealuvionar și de un experimentalism aparte, lecțiile de viață ale ziariștilor arădeni devin șarje pe plaja unei cunoașteri aparte și nu neapărat livrești, ci de de un biografism propriu (cu sau fără epatări). Fără neîmpăcări și neliniști, timbrul elegiacului e mai mult ori mai puțin evitat, astfel că poveștile curg brăzdănd chipuri, dar nici căzând în automanuerism, care se doresc modele pentru cei neinițiați.
În mod firesc, rândurile cronicii de față au un alt specific decât al unei cronici obișnuite. Se dorește o reconsiderare a profesiunii de jurnalist profesionist din prisma unui jurnalist amator, dar care îi resocotește mentori spirituali, iar discursurile acestora, potențiale coagulări în jurul unui apostolat necesar.
Carina A. Baba
***
„Jurnaliști arădeni. Selfie”(Gutenberg, 2022)
Povestea de viață a celor douăzeci și cinci de gazetari, deveniți actanți, este una pendulatorie: destin, experiențe, biografie mai mult sau mai puțin 
romanțată. „Este meritul Tipografiei Gutenberg, de a fi fost angajată în acest… contract… Decantarea în timp este o reală plăcere pentru comunitatea de gazetari arădeni, de a se semna prin pecetea scrisului pentru cei care au fost, sunt ori vor veni. Interviul-crochiu a dat o carte frumoasă! Ca obiect!” (Lavinia Betea, prof.univ.dr./coator). „Suntem mulți azi, aici. Dornici să ne cunoaștem povestea unei vieți, pasiuni, vocații ori slujbe” (Vasile Filip, care s-a autodefinit: „negrul pe pășune”, cel cu coasa îndemnului/email, ca noi să scriem frumos și adevărat…/coautor). Însă, fiecare fragment de viață, fie de gazetar, fie de jurnalist pasionat sau vocațional, a fost citit/citată de către prof.univ.dr.Ioan Biriș, un filosof arădean pripășit în mari medii academice din țară și care a venit cu „Legitimația” de veacuri! (Mulțumesc pentru elegantul speech cu referire!).
Fără o critică a limbajului, din contră, ca un lector care a citit de ceva vreme volumul, în care gazetarii/membri UZPR (Filiala Arad) au avut la îndemână „semne”/cuvinte pentru a purcede scrisului a la longue, scriem aceste rânduri în numele unei pasiuni-gazetăria, meserie pe care unii o înalță, alții o hulesc, dar asta e altă poveste!
În compania cuvintelor din carte, încă, se învață! Și… când ne-am ridicat în picioare, ne-am salutat în ochi de lacrimi Mentorul/Doru Dinu Glăvan, ziaristul /președinte care scrie în cer de stele! Întreaga desfășurare a întâmplării culturale s-a desfășurat în Grădina de Lectură a Bibliotecii Județene/moderator dr. Doru Sinaci/subprefect.
Cartea-document însumează peste două sute de pagini în care jurnaliștii de ieri, de azi… (douăzeci și cinci) se pun în slujba vremurilor și își deschid, amplu, sertarul inimilor, mai mult ori mai puțin o inginerie a scrisului, care captivează! Onorată să fiu parte din carte! (la patruzeci de ani de pasiune). Felicitări tuturor, dar și autorilor!
Florica R. Cândea, UZPR Arad