Motto: Eminescu este Luceafărul ce-a răsărit pe zare
Și-n somnul meu, un vis frumos în așteptare
Eminescu este conceptul de patrie și demnitate națională, este starea de libertate, de iubire de neam și popor, cu care ne legitimăm între popoarele unei lumi hătuită de îngândurare și singurătate!
El este columna de lumină pe care se sprijină universul nostu de dor, lacrimă și speranță, steaua neapusă ce ne călăuzește pașii când trecem pe sub propriul Arc de Triumf, ca eroii spre un orizont de pace și binecuvântare!
Eminescu este mesagerul iubirii și credinței, este contemporanul nostru cu care ne mândrim și dincolo de orice suspiciuni rezonabile că a fost că n-a fost, rămâne în panteonul iubirii de semeni ca o primăvară a renașterii!
Eminescu este efigia de rouă și sudoare ce între viață și moarte e ca o clipă de suspans ca un steag ce flutură pe zarea albastră și-atunci când vântul nu bate, e zbor de pasăre măiastră!
Eminescu rămâne peste timp reperul de moralitate și identitate românească, oriunde-am fi pe această planetă și podul de lacrimi ce ne unește cu Dumnezeu!
Eminescu e taina ce înflorește în cuvânt și munte de iubire de pe care poți atinge zorii, corola de lumină pe sub care trecem înzăpeziți de stelele din rouă precum învingătorii!
Eminescu singur în singurătate, peste nopțile de smoală, e cununa de luceferi și lumini, floare de latinitate ce-nflorește din păcate pe câmpiile de maci și foc, străjuite de ciulini!
Eminescu e un nume cât o țară, România minunată, numai țara nu mai este țara care-a fost, așadar iubito, fără domnul Eminescu, rostul meu pe-această lume, nu-și mai are niciun rost, sunt mai trist ca niciodată!
„TRĂIASCĂ NAȚIA!
SUS CU DÂNSA!”
Dumitru BUȚOI / UZPR Timiș
Foto: Wikipedia