Legătura dintre bunici și nepoți este una cu adevărat specială, este o relație în care cei mici au parte de atenție, grijă și foarte multă dragoste. Bunicii nu pot prelua rolul de părinte, însă prezența lor în viața nepoților are o influență enormă, deoarece aceștia au mai mult timp la dispoziție și mai multă răbdare de a-i asculta și de a face diverse activități împreună cu cei mici. Dacă rolul bunicului este foarte important, bunica are întotdeauna un loc aparte în sufletul unui copil, lucru demonstrat și de scriitoarele Geni Duță și Doina Bârcă, în versurile din „Zâmbet de copil”.
Poeziile, inspirate clar de nepoții scriitoarelor, vin parcă din lumea lui Zdreanță, al lui Tudor Arghezi. Întâlnim aici universul miniatural al lumii necuvântătoarelor, una dintre temele abordate și de Arghezi în lirica sa ludică, aducând în atenția cititorilor inocența și dragostea pentru ființele mici. Exact ca niște copii mici, Geni Duță și Doina Bârcă, se lasă purtate în lumea inocentă a necuvântătoarelor, ducând mai departe tradiția lui Emil Gârleanu și a lui George Topârceanu în zugrăvirea universului mărunt, în care stau de vorbă cu micile vietăți, în versuri care capătă un caracter fabulistic.
Autoarele reușesc să dea viață animalelor și păsărilor din natură. Ba chiar atenționează copiii de peripețiile prin care trec toate acestea, încercând să-i ajute să nu ajungă în astfel de situații: „Ei… știe el, a învățat!/Că… de se desfășoară,/Pisica-l prinde iară!”, ne spune Geni Duță în poezia „Ariciul”, „Nu-i frumos să vă certați,/Pentru că voi sunteți frați!”, ne atenționează și Doina Bârcă, în poezia „Grivei”.
În „Zâmbet de copil” descoperim unele din cele mai interesante poezii despre animale, unde făpturile lipsite de grai sunt observate și studiate atent din punct de vedere al comportamentului. Scriitoarele reușesc să ne facă pe noi, cititorii, în special cititorii mici, să cunoaștem și să îndrăgim această lume. Autoarele cuceresc cititorul mic sau mare prin modul de a scrie, de a descrie animalele, fauna și copilăria. Micii cititori vor rămâne încântați de destinele necuvântătoarelor, de umorul atribuit acestor ființe ale naturii și copilăriei lor. În paginile acestei cărți au reușit să zugrăvească, ca un pictor miniaturist, lumea copilăriei proiectând-o copiilor pe un ecran ireal, ca într-un ținut magic, încântător, de forme, culori, imagini și cuvinte. Acest lucru mă duce cu gândul la Universul Otiliei Cazimir, o cunoscută autoare de versuri pentru copii, „Poeta sufletelor simple” – așa cum a numit-o criticul literar Constantin Ciopraga, deoarece și poezia lui Geni Duță și a Doinei Bârcă se caracterizează prin frumusețe, simplitate, dragoste, delicatețe, puritate, umor și își propune să ofere copiilor, o stare de liniște, să-i ajute la dezvoltarea limbajului, la îmbogăţirea vocabularului, ceea ce conduce la abilităţi de scriere creativă la vârstă mică.
De asemenea, versurile rimate din acest volum dezvoltă urechea muzicală a copiilor şi stimulează creativitatea, dar şi afectivitatea pentru că poeziile produc impresii puternice, transmit sentimente şi emoţii diverse.
Poeziile din „Zâmbet de copil” ajută la dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor noștri, printr-o selecție a celor mai frumoase și mai educative poezii, care ne îndeamnă să învățăm și să ne distrăm împreună: „În curte i-am făcut un pat,/Am spălat-o, curățat-o,/Am hrănit-o și-am iubit-o,/Iar ea, drept mulțumire,/mi-a dăruit un tors plin de iubire!”, ne învață Geni Duță, în poezia „Pisicuța părăsită”, ca apoi Doina Bârcă în poezia „Solzișor” să ne transmită o definiție a prieteniei: „Solzișor e peștișorul/Ce îl îngrijesc cu drag./Stă în bolul transparent/Și la mine e atent,/Să îi dau firimiturele,/Să-i vorbesc,/Apa să-i schimb,/Și vă spun să știți si voi,/E prietenul meu drag!”.
Cartea aduce în fața cititorului desene realizate pentru copii, care redau povestea din spatele versurilor, desenul fiind una dintre cele mai vechi forme de expresie umană, care precedă comunicarea scrisă. Autoarele au folosit desene pentru că ele ascund mesaje, ce trebuiesc descifrate de copii, fiind câteva dintre piesele acestui puzzle, format din versuri și ilustrații.
De ce desene și nu fotografii? Pentru că „Desenul are rolul de a oferi o alternativă a universului imaginar, construit odată cu fiecare cuvânt citit”, ne spune Georgiana Butnaru, o tânără ilustratoare extrem de înzestrată. Aceste desene vin și completează textul, sunt pe înțelesul elevilor și îi conduce pe aceștia în mijlocul universului proiectat în versuri de Geni și Doina, scriitoare și bunici.
Rimele, simțul și coordonarea cuvintelor din Poeziile din „Zâmbet de copil” îi fac
pe copii să învețe despre toate aceste concepte și să-și dezvolte abilitățile motorii, îi ajută să înțeleagă lumea din jur, să învețe despre valori, iubire, fericire, mândrie, empatie, invidie pentru a știi să-și exprime sentimentele cele mai profunde.
Nu putem ignora mesajele de final, în care autoarele creează un pod între copilărie, lumea de poveste și lumea reală, ca o sursa de atenționare, educare și formare pentru toți copiii care vor să crească frumos și sănătos: „Dragi copii, să fiți cuminți,/Ascultați-i pe părinți,/Că ei vă iubesc pe toți,/De la fii pân’ la nepoți!”, ne transmite Geni Duță, iar Doina Bârcă completează cu poemul „Poveste”:”Povestea-ncepe cu ,,a fost odată’’/Și mama mi-o spune-n fiecare seară,/Cu zâne cu–mpărați și zmei,/Ori pomii care dau în floare./Eu o ascult cu bucurie,/Cu glasu-i ca o alinare,/Mă pierd în ochii ei ca focul,/Și-adorm în blânda-mbrățișare!”
Versurile simple pot rezolva probleme mari, știai? Mai ales când vine vorba despre situațiile de viață cu care se confruntă copiii noștri. Iată, avem astăzi în față un volum poezii pe care le poți citi oricând, împreună cu copilul tău.
Maria Petrescu
UZPR București