După moartea unui reporter care a investigat narcopolitica, colegii ei au format un colectiv secret pentru a-i aduce pe ucigași în fața justiției și a contesta o cultură a impunității.
Jurnalista Miroslava Breach Velducea s-a născut în statul mexican Chihuahua, într-o regiune muntoasă pe care guvernul SUA a numit-o Triunghiul de Aur al traficului de droguri. O mare parte din industria narcoticelor din Sierra Tarahumara este controlată de Salazars, un cartel care a luat forma în Chínipas. Salazarii plătesc botezuri și înmormântări; ucid activiști și jurnaliști atunci când interesele lor sunt amenințate; monitorizează comunicațiile pe întreg teritoriul lor, care se extinde și în statul vecin Sonora. Mulți reporteri se tem să se aventureze. Dar Breach a condus pe drumuri alpine pline de pericole din Sierra în plină zi. Timp de aproape două decenii, ea a documentat crimele cartelurilor și corupția politică despre care majoritatea locuitorilor le-ar discuta doar în șoaptă și a publicat ceea ce descoperise în La Jornada, un ziar național, și Norte de Ciudad Juárez, un ziar regional. „Dacă mor”, îi plăcea să spună, „să fie dintr-o lovitură”.
Breach a scris clar, provocator și cu severitate etică, a returnat coșurile de cadouri de sărbători pe care aleșii le-au trimis jurnaliștilor și a atașat note de reproș în care spunea că politicienii ar trebui să-i ofere interviuri, nu cadouri. „Ea nu a scris nimic decât dacă a avut mărturii și documente de primă mână”, a spus Carlos Omar Barranco, un reporter și prieten al jurnalistei. În martie 2017, ea a participat la o întâlnire despre cetățenii bogați care forează ilegal apă de care publicul larg avea nevoie disperată.
Breach, care avea 54 de ani, lucra intens la o serie de articole despre rețeaua în creștere de rute de droguri din lanțul muntos Sierra Madre Occidental, care includea Chínipas și Sierra Tarahumara. Aceste articole au fost relatate în colaborare cu Patricia Mayorga, care a lucrat pentru Proceso, o revistă săptămânală, și El Diario de Juárez, un cotidian. Materialele făcuseră senzație. Reporterii adunaseră dovezi că Salazars au creat candidați politici ca acoperiri pentru propriile interese și că cele mai mari două partide din stat – Partidul Revoluționar Instituțional (PRI) de centru-dreapta și Partidul Acțiune Națională conservatoare ( PAN) — au fost de acord cu schema.
Împușcată în stradă, de față cu propiii copii
La o zi după ce Breach a insistat ca liderii pentru drepturile omului să facă mai mult pentru a-i împiedica pe cei bogați să fure apă publică, un bărbat cu o șapcă de baseball albastru strălucitor a împușcat-o de opt ori prin fereastra mașinii, apoi a sărit într-un autoturism alb care așteptase în apropiere și ambele mașini au plecat cu viteză.
Vestea uciderii jurnalistei s-a răspândit ca fulgerul. Javier Valdez Cárdenas, jurnalist de investigație premiat și fost coleg cu Breach, care a relatat despre traficul de droguri din Sinaloa, a scris pe Twitter: „Să ne omoare pe toți dacă relatarea despre acest iad înseamnă condamnarea la moarte”. După câteva săptămâni, și el avea să fie împușcat în plină stradă.
Din 2000, pe măsură ce conflictele de droguri s-au intensificat în multe părți ale țării, peste o sută de membri ai presei mexicane au fost uciși sau au dispărut. Au existat foarte puține arestări pentru aceste crime, despre care se crede că au fost efectuate de membrii cartelurilor și complicii acestora. Potrivit Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, niciun guvern din lume în timp de pace nu oferă mai puține reparații pentru astfel de crime decât Mexic. În ultimul deceniu, după numărul C.P.J., au existat mai multe crime de jurnaliști nerezolvate în Mexic decât în Siria, Sudanul de Sud și Myanmar împreună. Dar în cazul uciderii Miroslavei Breach au existat mai multe motive pentru a crede că o cultură înrădăcinată a impunității ar putea fi în sfârșit contestată.
Scena crimei a fost surprinsă de cel puțin cinci camere de securitate, din mai multe unghiuri. Circumstanțele – o mamă ucisă în fața copiilor ei – îngroziseră publicul. Iar victima avusese un prieten influent. În ciuda insistenței ei că jurnaliștii rămân depărtați de politicieni, ea fusese aproape de cel mai puternic oficial ales din stat: noul guvernator al Chihuahua, Javier Corral Jurado, el însuși fost jurnalist.
Târziu în ziua uciderii lui Breach, Mayorga s-a dus la computerul ei și a scos notițe din investigația finală la care lucraseră împreună. Povestea a urmărit modul în care membrii cartelului s-au infiltrat în forțele de ordine în Chínipas și în alte orașe din Sierra. Jurnalista și-a terminat lucrarea și a publicat-o, iar când zvonurile că și ea ar putea fi ucisă s-au răspândit, Mayorga a fugit din Mexic.
Organele statului au reușit… o condamnare în zece ani
Între timp, grup mic de jurnalişti, majoritatea femei, care își pierdeau rapid încrederea în angajamentul statului de a face dreptate, au început să se strecoare în Chihuahua din toată țara, pentru a conduce în secret o anchetă de crimă. Fiecare a renunțat la alte angajamente de a face parte dintr-o întreprindere pe care Jan-Albert Hootsen, reprezentantul Mexicului pentru Comitetul pentru Protecția Jurnaliştilor, o descrie ca fiind „absolut unică în istoria Mexicului”. Reporterii, care în cele din urmă aveau să ajungă la peste treizeci la număr, s-ar numi Colectivul 23 Martie, după ziua uciderii lui Breach.
Examinând dosarul cazului, membrii colectivului au fost șocați de ceea ce… nu era în el: orice indiciu că un anchetator de stat a călătorit la Chínipas, locul din care amenințările directe și indirecte au venit constant în ultimele luni de viață ale lui Breach. Nici nu au fost puse întrebări dificile oficialilor care le-au avertizat pe Breach și Mayorga să nu mai relateze.
În 2010, a fost creată o agenție a guvernului mexican pentru a face ceea ce Colectivul 23 Martie va încerca ulterior să facă singur: să conducă o investigație riguroasă a faptelor când un jurnalist este ucis. Procuratura Specială pentru Atenție la Infracțiunile Comise împotriva Libertății de Expresie, cunoscut sub numele de FEADLE, a primit puterea de a-și asuma controlul asupra unui caz la nivel de stat dacă pare să existe o legătură între relatarea unei jurnaliste și moartea acesteia. Până în 2019, un procuror FEADLE controla cazul Breach. Bilanțul lui FEADLE a fost puțin inspirator: de la înființare, conform rapoartelor biroului procurorului general, doar una dintre investigațiile de crimă a dus la o condamnare.
În septembrie 2019, Colectivul 23 Martie a publicat trei povești de investigație. Prima piesă a documentat modul în care procurorii de stat și federali au ignorat indicii despre agenții Salazar și oficialii PAN. Al doilea a examinat crime suspecte și eșecuri ale poliției legate de anchetă. Ultima tranșă a investigat munca lui Breach și amenințările cu moartea împotriva ei. Peste șaptezeci de publicații din Mexic și din întreaga lume au publicat poveștile.
Fondatorul Forbidden Stories, Laurent Richard, un realizator de documentare, a spus că rolul organizației sale în urmărirea ucigașilor lui Breach a inspirat o a doua colaborare cu jurnaliștii din Mexic, aceasta investigând uciderea în 2012 a Reginei Martínez Pérez, corespondent Proceso: „Un jurnalist ucis în Mexic nu este doar o crimă mexicană, pentru că aceste carteluri de droguri sunt corporații multinaționale”, a spus el. „Pentru că cartelurile de droguri sunt corporații multinaționale”.
Colectivul 23 Martie a realzat mai mult decât ar fi putut orcare dntre jurnalștii care îl compun singuri. „Atât de mulți jurnaliști se tem să nu fie uciși și le este frică să continue ancheta. Vedem asta și în El Salvador, Guatemala sau Nicaragua. Dar lucrând împreună, putem dezvălui corupția fără a fi nevoiți să părăsim țările noastre. Și asta ne dă speranță”, povestește o jurnalistă din acest grup, citată de newyorker.com. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com