DOR de MARIN TOMA. In Memoriam

S-a stins un scriitor dăruit neamului – MARIN TOMA, din Dor Mărunt, județul Călărași.

Marin Toma a fost fondatorul si coordonatorul revistei literare „DOR DE DOR” , publicație apărută in iunie 2005. Prin poeziile si eseurile publicate în această revistă, Marin Toma a dorit să păstreze vie amintirea satului românesc, a sufletului românesc. A reușit! Cu eforturi si o voință uluitoare. Pentru această parte de țară, scriitorul Marin Toma a fost un FAR de a cărui lumină au beneficiat multi poeți și prozatori porniți pe drumul anevoios al „cuvantului scris”. Fiu al satului, iubitor de neam și țară, acest scriitor și-a îndeplinit destinul.

În Revista lui de suflet, Marin Toma scria, in 2007, la doi ani de la apariție, „Mărturisiri  de suflet” – cuvinte  emoționante, un adevărat „testament” literar și uman: „Cine sunt? „Sunt fiul fostului ţăran/ Născut în 47′,- n sat, /Un sat din Bărăgan, /Când m-am născut în satul,/Cu noroi până la gleznă, /Nici lampă nu aveam în casă /Şi mama m-a-nfăşat prin beznă!” …….Mulţi îmi spuneau de pe atunci că eu voi ajunge poet ;ori „să scriu ceva”- ziceau. Şi dacă ar fi să le răspund acum unora dintre ei, le-aş răspunde că nu sunt prea departe de prezicerile lor. Cât de mult şi de bine am reuşit, rămâne să aprecieze chiar şi cei ce vor veni după mine pentru ce vor găsi; iar de la va place, să ducă mai departe cele trecute de mine pe răbojul vieţii.
De ce scriu? Pentru că totdeauna mi-am pus intrebarea : Ce-ar fi mai Divin decât…?
-Pentru noi: Să nu uităm niciodată istoricul locurilor unde ne-au fixat străbunii, străbunilor. Să săpăm cât mai adânc după el, cu orice mijloace, să-l aducem la suprafaţă, pentru a fi cunoscut şi de cei care ne vor urma nouă, iar la rândul lor, să-l lase în ALTARUL LUMINII, cât va fi neamul acesta. Pentru voi ,urmaşilor: Să nu rupeţi file din acest istoric, adăugaţi cât mai multe amănunte, scrieţi întocmai cum a fost!. Scrieţi despre toţi conducătorii de la nivelul obştiilor, urbelor şi ai ţării ăştea, şi despre faptele lor, bune şi rele, pentru a dovedi oricărui neavenit pe aceste locuri că numai Dumnezeu ne-a fixat pe noi, popor creştin aici, dăruindu-ne această ţară, mică grădină a EDENULUI. Pe cei ce vremelnic ne-au aruncat în „Răscrucea vânturilor”, ne-au răpit porţiuni din ţară şi ne-au asmuţit unii împotriva altora, fiinţe de acelaşi neam şi sânge, aceeaşi credinţă, să aveţi puterea de a-i ierta, dar şi de a nu uita niciuna din faptele lor care au provocat milioane şi milioane de victime.

DE CE MAI SCRIU? PENTRU CĂ AMINTIRILE NE MAI UŞUREAZĂ DORURILE DESPRE LOCURILE NATALE”.

An de an, Marin Toma, aduna în satul lui poeți și scriitori la Hanul dintre salcâmi, oameni de litere câștigători ai Concursurilor Literare care aveau ca temă viața și oamenii satului.

În felul acesta, Marin Toma a fost cel care a călăuzit pașii multor scriitori și poeți. Ne-a dat multora… ARIPI! Pentru aceste „aripi” primite cu ceva ani în urmă, eu  îi mulțumesc, înlăcrimată, Și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că Marin Toma a existat în viața mea!

În cântecul DOR MĂRUNT, cantautorul Traian Chiricuță spune, în două rânduri, tot ce a însemnat Marin Toma și viața lui! O viață dedicată satului, condeiului și țării:

„La Dor Mărunt se întâlnesc românii

Ca la un Ipotești de Bărăgan”

Drum lin spre stele, Marin Toma! (20.02.1947-07.09.2023)

Mirela Penu/UZPR