În anul 1823 meșteșugarii din Jimbolia s-au organizat în patru bresle: 1. Breasla pantofarilor, pălărierilor, tăbăcarilor, vopsitorilor, turtarilor, sitarilor şi măcelarilor; 2. Breasla zidarilor, dulgherilor, lăcătuşilor, geamgiilor, armurierilor, strungarilor, tinichigiilor, morarilor şi argintarilor; 3. Breasla fierarilor, rotarilor, fierarilor de cuie, frânghierilor, curelarilor, şelarilor, dogarilor, brutarilor şi săpunarilor; 4. Breasla croitorilor, cizmarilor, cojocarilor, mănuşarilor, pieptănarilor, compactorilor, ţesătorilor şi năsturarilor [1]. Actele emise de aceste bresle, ca şi în cazul altor asociaţii profesionale de acest fel,erau întărite cu sigilii, lucru care presupunea utilizarea unui tipar sigilar sau mai multe [2]. De la Breasla Unită a vopsitorilor, cizmarilor, sitarilor, arămarilor, tăbăcarilor, măcelarilor, pălărierilor și argăsitorilor formată în anul 1823 s-a păstrat un tipar sigilar [3].
În rîndurile de mai jos, descriem amănunţit acest tipar sigilar. El este confecţionat din alamă. Rondela sigilară are o formă rotundă (43 mm), lucrată în incizie pentru sigilarea cu ceară. Înălţimea totală a piesei sigilare (rondela sigilară împreună cu mânerul) este de 81 mm. În câmpul sigilar s-a gravat o compoziţie menită a individualiza posesorul. Având în vedere faptul că, în câmpul sigilar se află un scut, el se include în categoriasigiliilor de breaslă de tip heraldic. În emblemă scut dreptunghiular, cu talpa în acoladă, partajat în 8 cartiere (compartimente) [4]. În cele 8 cartiere ale scutului s-au inclus figuri heraldice reprezentând meseriile reunite în breaslă. Acest sistem de partajare a scutului avea menirea de-a realiza un număr mai mare de cartiere. Cele 8 cartiere au fost încărcate cu următoarele mobile heraldice [5], astfel: În primul cartier, unelte specifice desemnând meseriașii vopsitori; în cartierul al doilea, o cizmă cu pinten și rotiță, în profil, spre dextra, figură heraldică amintindu-i pe cizmari; în cartierul al treilea, o sită, individualizându-i pe sitari; în cartierul al patrulea un vas, evocându-i pe arămari (căldărari); în cartierul al cincilea, două cuțite de tăbăcar, încrucișate, peste care broșează un rulou pentru netezuit pielea, reprezentând activitatea tăbăcarilor; în cartierul al șaselea un cap de vită, simbolizând pe măcelari; în cartierul al şaptelea, o pălărie, desemnând pălărierii; în cartierul al optulea, un vas pentru tăbăcit având deasupra două cuțite specifice, încrucișate, folosite pentru prelucratul pieilor de animale amintindu-i pe tăbăcarii-argăsitori. Scutul este timbrat de acvila bicefală imperială austriacă (ce poartă pe piept un scut), încoronată, şi susţinut de doi lei cu capetele întoarse,rampanţi, care stă fiecare pe un suport. Legenda s-a scris cu litere majuscule în limba germană: K: K: PRI: VEREINIGTE: ZUNFTE. 1824 [6] (BREASLA UNITĂ PRIVILEGIATĂ CEZARO-CRĂIASCĂ). Conţinutul textului legendei ne dă ştiri în legătură cu: 1. Tipul breslei: a. breaslă unită, formată din mai multe ramuri meşteşugăreşti (meserii sau branşe) din localitate. 2. Privilegiile obţinute: a. breaslă privilegiată (în textul legendei apare numai denumirea generală); b. breaslă cezaro-crăiască (în conţinutul legendei aceste privilegii sunt menţionate în mod expres). Anul 1824 din conținutul legendei este data confecționării tiparului sigilar. La marginea spaţiului sigilar cerc perlat. Modul în care s-a gravat suprafaţa rondelei sigilare, ne arată grija pentru respectarea raportului dintre diferitele elemente cuprinse în scutul heraldic, proporţionalitatea dintre figurile heraldice reprezentate, dovedesc străduinţa meşterului pecetar-gravor anonim, de a realiza o execuţie artistică. Pentru a evoca simbolic diferitele meşteşuguri reunite în breaslă în unele cazuri s-au utilizat însemne înfăţişând: a. unelte specifice (vopsitorii-zugravi, tăbăcarii, tăbăcarii-argăsitori); b. produse finite ale activităţii (cizmarii, sitarii, arămarii, pălărierii); c. meșteșuguri legate de alimente (măcelarii) şi altele. După cum s-a apreciat, reprezentările de pe sigiliile de breaslă simbolizează prin uneltele şi produsele cele mai caracteristice, organizaţia meşteşugarilor aparţinând aceleaşi branşe, a breslei [7]. Studierea reprezentărilor de unelte şi de produse meşteşugăreşti din imaginile acestor sigilii prezintă o însemnătate deosebită pentru istoria tehnicii, pentru cunoaşterea evoluţiei uneltelor [8]. Studiat din punct de vedere al structurii meseriilor reprezentate simbolic, acest tipar sigilar analizat mai sus, evidenţiază laturile activităţii economice şi nivelul tehnicii existent în cadrul acestei asociaţii profesionale din Jimbolia, la acea dată. În legătură cu locul de confecţionare a tiparului sigilar al acestei bresle, opiniem că el este opera unui meşter pecetar local care a lucrat la cererea conducerii breslei.
Augustin Mureșan, Arad
Foto: Milan Șepețan
Note bibliografice:
[1] Géza Kovách, ,,Răspândirea breslelor rurale în partea de vest a României în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea”, în Ialomiţa, materiale de istorie agrară a României, Slobozia, 1983, p. 526;Lajos Kakucs, Breslele, manufacturile şi dezvoltarea industrială a Banatului între anii 1717-1918, Ed. Mirton, Timişoara 2008, pp. 304-306; Augustin Mureșan, ,,O scurtă istorie a formării breslelor în Banatul istoric (secolele XIV-XIX)”, în Doru Sinaci, Sorin Bulboacă, Administrație românească arădeană Studii și comunicări din Banat-Crișana, vol. XVII, Arad, Vasile Goldiș Universty Press, 2022, pp. 42-43 ș. a.
[2] Unele bresle foloseau spre exemplu două tipare sigilare, vezi Augustin Mureşan, ,,Două tipare sigilare ale breslei croitorilor din Oradea”, în Analele Universităţii din Oradea, Istorie-arheologie, tom X, 2000, pp. 61-64.
[3] Acest tipar sigilar a fost reprodus în două cataloage ale cercetătoarei Maria Vertan, vezi Maria Vertan, Colecţia de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Timișoara, Ed. Mirton, 2007, p. 16, fig. 11, p. 60, fig. 11; idem, Colecţia de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Ediţia a II-a adăugită, Timișoara, Ed. Marineasa, 2008, p. 16, fig. 11, p. 76, fig. 11. Autoarea prezintă dimensiunile matricei sigilare și legenda, dar nu descrie emblema. În lucrarea cercetătorului Lajos Kakucs este reprodus tiparul sigilar, dar, autorul nu indică dimensiunile piesei sigilare, și deși menţionează o parte dintre meseriile incluse în scutul heraldic, nu le prezintă simbolurile, vezi Lajos Kakucs, op. cit., p. 306.
[4] În funcție de liniile trasate scutul a fost împărţit în opt părţi prin trasarea unei linii verticale şi a trei linii orizontale.
[5] Pentru termenul mobilă heraldică, element utilizat la alcătuirea stemelor, vezi Marcel Sturdza-Săuceşti, Heraldica, Tratat tehnic, București, Ed. Ştiinţifică, 1974, pp. 70-81; Maria Dogaru, Dinheraldica României, București, Ed. JIF, 1994, pp. 23-25.
[6] Textul legendei tiparului sigilar nu conţine numele localităţii în care îşi desfăşura activitatea această breaslă. Pentru a fi sigur și a nu greși, localitatea am identificat-o pe baza emblemei din câmpul sigilar ţinând cont de următoarele patru elemente: a) faptul că în cartierele scutului din câmpul sigilar s-au gravat însemnele celor 8 meserii reunite în breaslă în anul 1823; b) Privilegiul Breslei Unite acordat meşterilor din Jimbolia în 1823, care menţionează aceste meserii; c) Nr. de inventar (10.495) al piesei sigilare din registrul Muzeului Național al Banatului din Timişoara; d) Cataloagele Colecţiilor de matrice sigilare ale Muzeului Banatului, realizate de Maria Vertan, apărute în 2007 şi 2008, care include tiparul sigilar ca aparţinând acestei bresle comune din Jimbolia.
[7] Magdalena Bunta, ,,Sigilii de breaslă din colecţia Muzeului de Istorie din Cluj”, în Acta Musei Napocensis, III, 1966, p. 225.
[8] Ibidem, p. 224.