Evocarea lui Cezar Ivănescu (poet, dramaturg, traducător, scriitor și director al Editurii Junimea din Iaşi), născut la Bârlad, la 6 august 1941 (cinstit cum se cuvine de către de bârlădeni), despre care se spune că a cântat deopotrivă dragostea şi moartea în versuri de inestimabilă valoare literară, a adus alături, la Centrul Mihai Eminescu din Bârlad, scriitori din Huşi, Bârlad, Galaţi, Iaşi.
Evenimentul a fost moderat, cu pricepere, de către Geta Modiga, care ocupă funcția de bibliotecar încă de la inaugurarea Centrului Mihai Eminescu, respectiv din anul 2011, coordonând din anul 2012 și revista Centrului Mihai Eminescu, “Arheu”, care apare semestrial.
Academicianul Theodor Codreanu de la Huși a vorbit despre relația de prietenie cu Cezar Ivănescu, pe care l-a întâlnit la Bârlad înainte de 89, având o relație de „prietenie care a supraviețuit și după 89”, chiar „până ce, acesta din urmă, a cunoscut chemarea celui de sus”, așa cum mărturisește, cu vădită tristețe, academicianul. Aflăm, astfel, că era „vulcanic, atrăgător, prin vocea lui unică”.
„Dialogurile unui provincial”, ediție bibliofilă a lui Theodor Codreanu, cuprinde valoroase convorbiri ale autorului cu Cezar Ivănescu, din care, Theodor Codreanu a prezentat auditoriului câteva, considerate de către acesta deosebit de relevante.
După prezentarea succintă a calităților și meritelor scriitorului evocat, Theodor Codreanu a concluzionat că Cezar Ivănescu este un adevărat „fenomen de tip eminescologic”, accentuând ideea că acesta are un puternic fond eminescian, apreciind că acesta este „al treilea mare poet al morții, după Eminescu și Bacovia”, moartea fiind un element constant în opera sa, recitand, în final, poezia „Cezarului poeziei române” .
A urmat elogiul adus de către scriitoarea Lina Codreanu din Huși, care a rostit cu emoție poemul dedicat lui Cezar Ivănescu, „Clipa de durut”.
Liviu Apetroaie, muzeograful Muzeului de literatură de la Iași, cunoscător și apropiat al operei lui Cezar Ivănescu a mărturisit că, înainte de a veni la Bârlad, „a răscolit lucrările biografice” ale scriitorului evocat, despre al cărui „vulcanism și stil inconfundabil” și-a reamintit cu nostalgie și prețuire.
Preotul Marcel Miron de la Huși, despre care moderatoarea evenimentului Geta Modiga a afirmat că este, probabil, „persoana care simte cel mai bine durerea morții fizice”, după o scurtă, dar emoționantă alocuțiune, a recitat din creația proprie, cuprinsă în volumul de poezii “Raze de lumină”, precum și „Doina (Dor de moarte)” a lui Cezar Ivănescu.
Sterian VICOL din Galaţi a rostit un impresionant discurs despre ceea ce a reprezentat Cezar Ivănescu pentru domnia sa, dar și pentru literatura română și a rostit poezii dedicate acestuia, dar și lui Theodor Codreanu, Linei Codreanu, Preotului Marcel Miron. De bună seamă, o parte dintre prietenii săi, pe care-i poartă cu grijă și cu dragoste în corabia sa, pe apele fascinante ale literaturii, precizând pe un ton elegiac, dar sugestiv, faptul că „o corabie care intră în derivă, nu mai atinge țărmul…”.
Subsemnata, aflată de ceva vreme în arca gigantului Sterian Vicol, am avut prilejul să recit din creațiile proprii, cuprinse în cel mai recent volum de poezii „Așezăminte sufletești”, să prezint și să înmânez centrului, alături de acest volum și ziarul „Cronica Timpului” cu nr. 100 al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în paginile căruia cititorii vor putea găsi și creații ale mele.
Întrebată fiind de către moderatoarea evenimentului ce întrebare i-aș adresa lui Cezar Ivănescu, dacă s-ar afla în fața mea, i-am răspuns că regret că nu i-am fost în preajmă precum invitații de la această activitate culturală și nu am trăit evenimente, fapte care să adâncească procesul de cunoaștere al operei si existenței domniei sale, însă, prin mărturiile celor prezenți am avut impresia că îl cunosc mult mai profund decât până acum. L-aș fi întrebat, printre altele, cine, ce anume îl inspiră în creațiile sale, apoi, în funcție de răspunsul primit, bineînțeles că întrebările ar fi curs valuri, valuri. Cred că l-aș mai fi întrebat care este cea mai mare realizare, împlinire a sa, dar și care este cel mai mare eșec, neîmplinire, dezamăgire a sa. Și multe altele. Numai să mi se fi oferit această șansă…
Profesor dr. Elena Monu, preşedinta Societăţii Culturale „Academia Bârlădeană”, însoțită de Elena Popoiu, vicepreședinte, ambele au făcut prețioase precizări privind posteritatea lui Cezar Ivănescu în comunitatea bârlădeana. Răspunzând la întrebarea „ce face Bârladul pentru Cezar Ivănescu”, a enumerat câteva dintre acțiunile, activitățile întreprinse, precum ridicarea unei plăci memoriale întru cinstirea acestuia, acordarea denumirii Cezar Ivănescu unei străzi din Bârlad, la care se adaugă propunerile academiei, care vizează: acordarea denumirii Cezar Ivănescu Școlii gimnaziale din Pogonești (unde a predat scriitorul) și multe altele.
Printre invitați s-au aflat scriitoarele Roxana Galan, Loredana Ursu, Alexandra Oprea, Georgeta Strat, un număr record, de 5 bibliotecare (ale instituțiilor aflate în subordinea Bibliotecii Stroe S. Belloescu din Bârlad) și actorul Simion Șalcă de la Teatrul V.I. Popa.
Poemul „Jeu d’Amour” al lui Cezar Ivănescu interpretat magistral, la final, de către Liviu Apetroaie a făcut deliciul invitaților care au răspuns prezent la evocarea marelui Cezar Ivănescu.
La final, participanții au avut prilejul să vizualizeze, printre altele, în fondul de artă plastic, bustul din ghips patinat al lui Cezar Ivănescu, al cărui autor este profesor sculptor Dorinel Filiche.
Moderatoarea evenimentului a mulţumit participanţilor pentru prezenţă, oaspeţilor pentru cărţile dăruite instituţiei pentru cititori, precum şi autorităţilor locale, Primărie şi Consiliul Local Bârlad, pentru sprijinul acordat pentru derularea activității culturale!
Mioara BACIU/UZPR