Joia trecută, la Chişinău a avut loc un grav act de corupţie. La care am fost complice fără voia mea.
Circulam cu troleibuzul numărul 10. Urma să cobor, când un grup de tineri gălăgioşi, studenţi la Colegiul de Construcţie, care se îmbulzeau să iasă, s-au împins în mine – tocmai atunci şi şoferul frânase brusc –, şi biletul de călătorie mi-a lunecat din mână undeva pe sub picioarele lor.
În timpul acesta aud vocea Verei Mereuţă din difuzor anunţând ameninţător pasagerii: „Stimaţi cetăţeni! Nu returnaţi tichetul taxatoarei. Prin acest gest deveniţi complici la un act grav de corupţie. Returnarea tichetului se pedepseşte după lege”.
Chiar atunci se deschid brusc uşile. Tinerii ies veseli, aruncând, unii, cei mai iresponsabili, tichetele pe duşumeaua mijlocului de transport. Valul lor mă ia pe sus şi mă pomenesc în staţie fără bilet. Încerc să urc pentru ca să caut tichetul căzut pe jos, dar troleibuzul îşi închide uşile şi porneşte în viteză în josul străzii. Am luat-o la fugă, ca să-l ajung din urmă şi să strivesc din faşă acest act de corupţie… Dar curând m-am răzgândit, când mi-am amintit ce vârstă am.
Am decis să aştept troleibuzul, până revine din sectorul Râşcani, în staţie.
Stăteam pe-o bancă şi-mi imaginam cum taxatoarea coruptă a cules de jos tichetul meu, călcat în picioare de tinerii năvalnici, cum l-a luat cu ea acasă, cum l-a spălat să pară nou, l-a netezit cu fierul de călcat şi l-a mai vândut o dată cu 2 (doi) lei.
Doi lei iliciţi!
Am vrut să mă autodenunţ la CNA ca Shor.
Am vrut să cer procuraturii să fiu arestat ca Usatâi.
Dar, mi-am zis, să aştept totuşi troleibuzul respectiv cu speranţa că aş putea să-mi regăsesc tichetul şi că taxatoarea nu şi l-a însuşit împreună cu altele aruncate intenţionat pe jos, ca să sporească nivelul corupţiei în ţară.
Cel puţin eu am o circumstanţă atenuantă, l-am scăpat din mână când şoferul frânase brusc.
Ulterior mi-am dat seama de un lucru: că şoferul frânează special, ca unii călători (ca mine) să scape tichetele pe care ulterior le-ar culege taxatoarea. Probabil, ea le revinde, iar chilipirul îl împarte pe din două cu şoferul.
Am stat în staţie câteva ore, dar troleibuzul meu n-a mai venit. Se vede că s-a defectat sau – cel mai probabil – a fost arestat de CNA pentru corupţie. Cu legea nu te joci!
Am plecat spre casă când se întunecase de-a binelea.
Am tras toate zăvoarele pe dinăuntru şi i-am spus consoartei mele că, dacă vor veni după mine cei de la CNA (Centrul Naţional Anticorupţie), să se prefacă precum că nu ne cunoaştem. Ca să nu fie compromisă întreaga familie.
Noaptea l-am visat pe Shor cum s-a aburcat cu tricolorul în mână pe clădirea Primăriei din Orhei strigând: „Jos corupţii!”.
Şi atunci din troleibuzul nr. 10, care s-a oprit pe strada Vasile Lupu din Orhei şi a fost imediat înconjurat de armată, au coborât cu mâinile ridicate sus deasupra capului şoferul şi taxatoarea, care au îngenuncheat şi au aşezat jos (corupţia cu literă mare se afla jos) pe iarbă cei doi lei pentru edilul orheian, căruia nu-i ajungeau să completeze celălalt miliard de care avea nevoie pentru a cumpăra închisorile din republică să le privatizeze, aşa cum a privatizat toate băncile, aeroportul şi CNA-ul cu tot cu funcţionari.
Şi în acea clipă a răsunat peste oraşul de pe Răut noul imn (în curs de elaborare) al Republicii Mall-dova (numele „mall”-ului de pe viaduct care e gata să se extindă asupra întregii ţări):
Frunză verde de cicoare,
de la Bălţi – la Dubăsari,
hoţii mici stau la-nchisoare,
hoţii mari s-aleşi primari…
M-am trezit în sudori reci.
Şi atunci mi-am zis să nu mai urc în troleibuzul corupt nr. 10, iar ca pedeapsă, pentru că am înlesnit un act grav de corupţie, chiar dacă a fost fără voia mea, să circul o vreme până la serviciu şi înapoi numai pe jos.
Până vor fi arestaţi toţi taxatorii corupţi.
Nicolae DABIJA
29 octombrie 2015