Pandemia de COVID19 a făcut ravagii în industria știrilor – a creat un apetit public aparent nesățios pentru fiecare firimitură de informații disponibile, a evaporat distanța tradițională dintre jurnaliști și poveste, a accelerat tehnicile inovatoare de culegere de știri și apoi le-a împins peste frontierele cunoscute.
La început, a condus audiența înapoi la instituțiile de știri vechi și a creat un sentiment de suferință comună, înainte de a se inversa aceste tendințe, fragmentându-se audiența și slăbindu-se încrederea. Pandemia a forțat editorii de știri să găsească un echilibru aproape imposibil între relatarea faptelor și evitarea panicii.
Centrul de Cercetare pentru Știri și Media (N&MRC) al Universității din Canberra a realizat o cercetare care a plasat știrile în patru mari categorii: informații, experiență, impact și conflict. În primele luni de pandemie, majoritatea au intrat în prima categorie. Poveștile s-au bazat pe informații științifice, surse solide și verificate cu atenție. Publicul s-a înghesuit pe site-uri de știri vechi, împingând afișările de pagină la cote record și declanșând o creștere a încrederii. Publicul a găsit încredere atât în știri, cât și în capacitatea guvernului de a gestiona criza. Rezultatul a fost un larg simț comun al scopului și un răspuns național.
Dar, pe măsură ce pandemia a continuat, N&MRC a constatat că prețiosul consens a început să se destrame. Premierii au abandonat abordarea națională și au urmat propriile drumuri; știința timpurie a fost înlocuită; publicul a devenit suspicios. „În mod crucial, creșterea informațiilor negative a determinat Organizația Mondială a Sănătății să inventeze conceptul de infodemie – o industrie paralelă a informațiilor proaste care a extins și intensificat impactul COVID și, în cele din urmă, a costat nenumărate vieți”, notează Gavin Fang, director adjunct de știri la ABC.
Ce face un jurnalist bun astăzi?
Calitățile de care au nevoie jurnaliştii în 2023 sunt cele de care au avut întotdeauna: trebuie să fie curioși și riguroși. În întrebările lor, ei trebuie să fie extrem de independenți, trebuie să fie sceptici, nu cinici, să fie buni povestitori, capabili să analizeze miezul unei probleme pentru a descoperi nu doar ce s-a întâmplat, ci și ce înseamnă aceasta și să înțeleagă cum se traduce asta pentru un public mai larg. Abilitățile de bază rămân rezistența, răbdarea și angajamentul pentru acuratețe și detalii, potrivit miragenews.com.
Ceea ce s-a schimbat sunt instrumentele folosite pentru a spune poveștile – tehnologia. Acest lucru necesită un grad de flexibilitate tehnică și adaptabilitate care nu exista în trecut. (redacția UZPR)
Foto: Niek Velaan/Pixabay