DEZVĂLUIREA TAINEI. Când rostim cuvântul taină, intrăm în fascinația (ne)înțelesurilor care aureolează însăși existența noastră.
În credința ortodoxă, ca și în cea catolică și în credințele vechi orientale, pecetluirea legăturii dintre divinitate și om e asigurată prin cele șapte taine (botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul), șapte moduri de comunicare întru asigurarea recuperării paradisiacului, întru dobândirea mântuirii.
Intrarea în orizonturile tainei de către părintele Nicolae Gheorghe Șincan este încă o treaptă pe care o urcă acesta în căutările sale, în aspirațiile sale spre mântuire.
„Taina cea tăinuită” e cartea în care autorul vorbește, „cu iubire, despre Maica Domnului”, ca despre taina devenirii noastre într-o continuă încercare de deslușire, de înțelegere și asumare.
E un mod prin care o venerează pe cea care, prin învrednicirea care i-a fost dată, este și modelul mamei la care să ne raportăm cu tot ceea ce înseamnă condiția de mamă, atât în dimensiunea laică, cât și în cea sacră.
Din atâtea urme rămase în memoria colectivă, despre Maica Domnului, Gheorghe Nicolae Șincan alege momente care sunt pilduitoare atât pentru viața de zi cu zi, cât și pentru cea de dincolo de timp. Momente despre învăț, dar și despre dezvăț, din care să luăm aminte că „mama nu ne-a dat niciodată jos din brațele ei”, așa cum „Maica Domnului și-a ținut mereu Pruncul Preasfânt în brațe”, pentru că „Ea ne poartă mereu în brațe și nu se plânge de greutatea noastră”.
Lecțiile despre cum să fim în lume, în lumina învățăturii creștine, o aduc în această carte mereu pe Maica Domnului în orizonturile de întâlnire, modelându-ne pe noi prin însăși viața Născătoarei de Dumnezeu Fiul.
Secvențele reținute de Gheorghe Nicolae Șincan în pildele, parabolele și povestirile sale reinterpretate, reconstituie biografic și file din existența pământeană a Maicii Domnului, din felul în care Ea a privit lumea, dar și cum lumea a privit-o pe Ea.
Ipostazele în care o vede pe Maica Domnului și pe care ni le propune Gheorghe Nicolae Șincan, configurează și doar într-o simplă panoramare a titlurilor, și chipul lăuntric al acesteia.
Cartea lui Gheorghe Nicolae Șincan vorbește și despre „Puterea rugăciunii către Maica Domnului”, ne spune „Cum ne ocrotește Maica Domnului”.
Înșiruite doar, titlurile din sumarul acestui op se pot citi și într-o grilă poematică. Iată doar câteva:
Pleacă-ţi ochii blânzi, Preabună –
În genunchi îmi torc speranța,
Am strigat „Maica Domnului, ajută-ne!”,
Maică Preabună, dă-ne mila zorilor!
Maica Domnului plânge pentru fiecare creştin,
Astăzi Maica Domnului are braţele deschise pentru noi. Plecăciune ţie, Maică Preacinstită.
Eu de Maica Domnului nu mă las…
Dincolo de titluri, însă, este taina care ni se dezvăluie, despre „Împărăteasa cerului şi a pământului”, în care suntem îndemnați să credem, ca într-o maică a tuturor.
Încă o carte „pentru neuitare şi spre învăţătură” îi consolidează părintelui dr. Nicolae Gheorghe Șincan condiția sa de slujitor al bisericii, înlăuntrul și în afara ei, statornic în valorile în care s-a născut, a trăit și în care vrea să dăinuiască până la „plinirea vremii”.
Nicolae Băciuț