1. Cu prilejul împlinirii a 65 de ani de la înființarea Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, a fost editată lucrarea „65 de ani de provocări istoriografice și culturale”, având coordonatori pe prof. univ. dr. Rudolf Gräf, directorul Institutului, și Andreea Buzaș-Neagoe (Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj Napoca, 2022, 296 p.). Activitatea Institutului privește – conform precizării dintr-o comunicare monografică a dr. cș. Vasile Ciobanu, – atât comunitatea științifică din zonă cât și istoria științei din România, îndeosebi în evoluția lingvisticii, istoriografiei și etnologiei. Studiile și volumele editate până acum sub egida Institutului tratează fenomenul istoriografic din România, istoria germanilor din România (este singurul de acest fel din România și din tot sud-estul Europei cu preocupări privind studierea limbii, culturii, tradițiilor și obiceiurilor minorității germane, reflectate într-o publicație de specialitate, fără întrerupere, timp de 62 de ani, din 1958 – „Forschungen zur Volk- unde Landeskunde”), activitatea științifică în cadrul Academiei Române ș.a. O echină nu prea numeroasă de cercetători din domenii diferite (istorie, istoria literaturii și artei, lingvistică, etnologie, sociologie) fac să apară cunoscute periodice „de nișă” („Historia Urbana” din 1993, „Studii și comunicări de etnologie” din 1977, și două buletine informative (unul în limba română, altul în limba germană), toate fiind înscrise în baze de date internaționale.
La ceasul aniversar, au trimis mesaje acad. Ioan Aurel-Pop, președintele Academiei Române, acad. Paul Niedermaier, fost director al Institutului și președinte de onoare al Comisiei de Istorie a Orașelor din România, prof. univ. dr. Ioan Bolovan (membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca), prof. univ. dr. Cornel Sigmirean (director al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gh. Șincai” din Târgu-Mureș), prof. univ. dr. Ion Taloș (Universitatea din Kōln), prof. univ. dr. Sorin Radu, rectorul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Făcând o pertinentă prezentare a istoricului „Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu la 65 de ani de la înființare” (în fapt: etapele organizatorice instituționale, direcțiile de cercetare, obiectivele și realizările, publicațiile periodice, manifestările științifice, baza materială etc.), dr. Vasile Ciobanu, cercetător științific angajat la ICSUS din 1971, aprecia: „Principalul merit al celor care au format colectivul de cercetători de-a lungul anilor este faptul că instituția a subzistat și s-a dezvoltat, în pofida schimbărilor de regim politic, păstrându-și autonomia, afirmându-se prin realizările sale în domeniile științelor umaniste și dobândindu-și caracteristici care i-au asigurat un loc aparte printre instituțiile de profil din țară, rezultatele obținute fiind cunoscute și apreciate și în alte țări.”
Din lucrarea amintită, menționăm, pe lângă studiul monografic amintit semnat de Vasile Ciobanu, alte trei lucrări de profil temeinice, semnate de Sigrid Haldenwang („Dicționarul graiurilor săsești din Transilvania” în decursul vremii), Ilie Moise („Studii și comunicări de etnologie” în contextul celor șase decenii și jumătate de cercetare etnologică instituționalizată la Sibiu) și Andreea Buzaș (Colecțiile de folclor ale Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu – parte integrantă a celor mai importante arhive de specialitate din România).
Din cuprinsul lucrării fac parte și nu mai puțin de șapte „proiecte și teme de plan”, referitoare la biserica fortificată din Cisnădie (Maria Crîngaci Țiplic & Ioan-Maria Țiplic), cetatea Orăștie (Zeno-Karl Pinter & Claudia Urduzia), rolul militar al sașilor în Transilvania medievală (Liviu Cîmpeanu), registrele de socoteli din secolul al XVI-lea ale Sibiului (Julia Derzsi), orașul Roman din 1848 (Dan Dumitru Iacob), situația epidemiilor reflectată în presa românească din Transilvania, 1867-1918 (Alexandru Nicolaescu), începuturile protecției patrimoniului arhitectural românesc: Emile-André Lecomte du Nouÿ (Anda-Lucia Spânu), literatura umoristică a scriitorului sas Schuster Dutz (Oana Nora Căpățână).
*
2. Dintre cercetătorii ICSU Sibiu, l-am cunoscut, cu prilejul mai multor ediții ale Festivalului Internațional de Poezie „Lucian Blaga” de la Sebeș-Alba, mai bine pe prof. univ. dr. ILIE MOISE (n. 13 februarie 1948, com. Cut, Alba), redactor-șef al revistei „Studii și comunicări de etnologie”, de la înființare (1977, reluată în 1990) până azi, periodic al Asociației Folcloriștilor și Etnografilor din județul Sibiu. „Fiind una dintre puținele periodice de specialitate din țară cu apariție regulată, revista publică permanent o cronică cu evenimentele științifice legate de etnologie, devenind în perspectivă o utilă sursă de informații”, precizează în lucrarea amintită dr. cercet. științific Vasile Ciobanu. Din 2008, secretar de redacție este Andreea Buzaș, publicația fiind înscrisă în bazele de date internaționale CEEOL și INDEX COPERNICUS.
Sub coordonarea aceleiași Andreea Buzaș, sub egida Academiei Române și a Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, apare masiva lucrare „STUDII DE ETNOLOGIE. In honorem prof. univ. dr. Ilie Moise” (Editura Etnologică, București, 2018, 493 p.), volum tipărit cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Sibiu prin Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu. Prin volumul omagial dedicat septuagenarului Ilie Moise, fosta studentă (și viitoarea colegă de etnologie la ICSU Sibiu) Andreea Buzaș evoca întâlnirea d-sale cu „primul curs de folclor românesc din prima săptămână de studii la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, disciplină la care primit „primul 10 din studenție, odată cu care au venit și motivația unei pregătiri continue, ideea unei lucrări de licență la folclor, și, mai apoi, pasiunea pentru fascinanta lume a culturii tradiționale”. (Profesorul Ilie Moise la aniversare).
Profesor „de vocație”, având totodată „vocația prieteniei”, etnolog din cei mai aplicați (aflam asta și din discuțiile noastre cu regretatul Gheorghe Pavelescu, tânărul cercetător cu două doctorate la Lucian Blaga), Ion Moise s-a dovedit în peste patru decenii de cercetare etno-folclorică autor a peste douăzeci de studii și cercetări privind tradiții din județele Alba și Hunedoara, contribuind la varii antologii și ediții, semnând prefețe la lucrări despre tradițiile românești și fiind prezent în volume colective apărute fie în țară fie în străinătate. Despre bogata sa activitate pe tărâmul etno-folcloristicii, inclusiv aceea de colecționar pasionat, au scris frumoase aprecieri colegi cercetători și remarcabili oameni de litere precum Paul Niedermaier, Nicolae Constantinescu, Mircea Braga, Ion Buzași, Silvia Macrea, Otilia Hedeșan, Maria Bozan, Ana Grama, Amalia Pavelescu, Gheorghe Deaconu, Ioan St. Lazăr, Valerie Deleanu, Rodica Raliade, Emilia Martin, Doina Blaga, Maria Barna. Toți aceștia au relevat colegialitatea caldă, prietenia nedezmințită, vocația incontestabilă, umanismul cercetătorului „etnolog și antropolog modern”, pasiunea colecționarului de top, care a coordonat cercetări de teren în diferite zone geografice (Mărginimea Sibiului, Valea Târnavelor, Munții Apuseni, Valea Hârtibaciului, Țara Hațegului, Zona Orăștie, Valea Mureșului, Valea Jiului, Valea Sebeșului, în perioada 1993-2018).
În „Efigii sentimentale” (vol. I, 2008, 190 p., vol. II, 2018, 228 p.), dar și în cartea „La Cut, înapoi, pe filele culturii” (2021, 212 p.), dl Ilie Moise evoca anii începuturilor cu pasiunea pentru etno-folcloristică, apoi acei oameni „esențiali” din viața sa (de la familia și comunitatea sătească din Cutul natal, de la Ion Rahoveanu, poet, fost redactor la „Tribuna”, la consacrații universitari clujeni Dumitru Pop (conducătorul de doctorat) și Ion Șeulean, cunoscuți folcloriști, dr. jr. Ioan Brate, coordonatorul primelor cercetări privind realizarea unei monografii a Cutului, clujenii Ovidiu Bîrlea, Valer Butură, Nicolae Bot, apoi fabulosul Gheorghe Pavelescu, dr. Cornel Irimie, directorul Muzeului Brukenthal, prof. univ. dr. Mihai Pop de la Universitatea din București, creatorul școlii etnologice românești, profesorul universitar Nicolae Constantinescu, dar și Traian Herseni, Elena Secoșan, Boris Zderciuc, Paul Petrescu, rășinăreanul Corneliu Dragoman, I. Munteanu, Mircea Braga ș.a.), care i-au hotărât destinul de etnolog: „De la primele culegeri de folclor și debutul în presa vremii [1966]… și până în 2000, când mi s-a acordat premiul Ethnos pentru întreaga activitate, s-au perindat prin viața mea diferite persoane, personaje sau personalități care m-au stimulat ori influențat în opțiunile privind munca și proiectele de cercetare” Se cuvine precizat că dl Ilie Moise este, din martie 2000, titular, prin concurs, al postului de profesor de Folclor și Etnologie la Facultatea de Litere, Istorie și Jurnalism, din cadrul Universității „Lucian Blaga” Sibiu, unde, funcționa deja, cu normă de bază, din anul universitar 1991-1992, totodată urmașul regretatului Gheorghe Pavelescu, cercetător de seamă al culturii și civilizației tradiționale, DHC al comunității academice sibiene. În figura lui Gheorghe Pavelescu, care ne-a acordat un interviu amplu despre Lucian Blaga și a colaborat la trimestrialul de cultură „Portal-MĂIASTRA” de la Tg.-Jiu, mai tânărul Ilie Moise vedea „intelectualul în accepțiunea cea mai complexă a cuvântului, cercetătorul bine informat, care ne-a asigurat, în anii ᾿70, o legătură directă… cu lumea interbelică, cu acea generație de elită a României Mari − din care făceau parte Lucian Blaga, Mircea Eliade, Simion Mehedinți, Dimitrie Gusti sau Romulus Vuia − și magistrul la care alergam ori de câte ori ne împotmoleam la redactarea unei lucrări … să ne deslușească orice lucru pe care nu-l înțelegeam…; întâlnirea cu Profesorul Pavelescu rămâne una esențială, cu un rol aparte în evoluția mea ca om și cercetător” (Efigii I, p. 83).
Grație unor varii preocupări pe teren didactic, jurnalistic, editorial, muzeistic, dl Ilie Moise ilustrează în cultura sibiană și, desigur, națională, tipul unui savant apropiat de oameni și deplin dedicat fenomenelor culturale studiate, îmbinând în mod fericit cercetarea etno-folclorică propriu-zisă vizând Transilvania, Oltenia și Banatul, cu profesoratul universitar la Sibiu și Alba Iulia unde a susținut veritabile cursuri de etnologie (Demografie istorică, Etno-arheologie, Bazele etnografiei, Etnologie, Antropologie culturală, Arta populară românească și a minorităților, Folclor literar românesc, 1991-2013), la care se adaugă truda vocațională a colecționarului (deține peste 2000 de obiecte specifice lumii românești tradiționale, donând casa părintească de la Cut („Casa apicultorului”) Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, cu întreg inventarul de interior și exterior, de ogradă: „prin transferul acesteia în Muzeul Satului din București, am așezat localitatea și zona Secașului Mare pe harta culturii și a patrimoniului cultural național” (Casa Cut, 2013, p. 61).
„Pe scurt – scrie Andreea Buzaș în evocarea „In honorem prof. univ. dr. ILIE MOISE” (65 de ani de provocări istoriografice și culturale, pp. 19-20) – dacă ar fi să ne gândim doar la demersurile științifice întreprinse de cercetătorul Ilie Moise în cei aproape 35 de ani de activitate în cadrul sectorului de etnologie al Institutului sibian, acestea s-au concretizat în zeci de cărți publicate în edituri de prestigiu, în organizarea unei arhive de folclor pe baza căreia a inițiat seria DOCUMENTE INEDITE, în apariția neîntreruptă a unei reviste de specialitate, precum și în proiecte de cercetare vizând realizarea unor sinteze privind cultura tradițională din sudul Transilvaniei.”
Numele distinsului cercetător se află la loc de cinste în „Dicționarul etnologilor români” realizat de Iordan Datcu (1998, pp. 86-87), precum și în alte lucrări, până la mai recenta „Enciclopedie a reprezentanților scrisului istoric românesc” (vol. III, 2021, pp. 266-267).
În anul în care dl Ilie Moise a împlinit 75 de ani, l-am reîntâlnit, ca moderator al Secțiunii de comunicări literare, la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL „LUCIAN BLAGA” de la Sebeș-Alba (v. foto), împovărat de o recunoaștere binemeritată, același spirit comunicativ, cald, prietenos, altruist, mereu preocupat de salvarea și păstrarea patrimoniul cultural spiritual, oral sau non-material (arhivele de folclor, în 1930 fiind înființată de clujeanul Ion Mușlea „Arhiva de Folclor a Academiei Române”, iar în 1949 prin grija muzicologului Harry Brauner luând ființă Institutul de Folclor, cu o bogată arhivă fonogramică).
O astfel de arhivă este aceea constituită, din inițiativa profesorului Ilie Moise, în 1977, de Asociația Folcloriștilor și Etnografilor din județul Sibiu, având din 1978 un buletin științific „Studii și comunicări”, ajuns la tomul al XXXV-lea, prin grija aceluiași neobosit cercetător etnolog Ilie Moise.
Cunoscându-i, în general, Opera și încercând să deslușesc profilul uman, cărturăresc și spiritual al illustrissimului cercetător Ilie Moise, mă consider între cei o sută și ceva de prieteni menționați într-o „Tabula gratulatoria” din volumul omagial „In honorem…”, pe care ni l-a dedicat cu data de „9 mai 2019, Sibiu”, precum și prin mai recentul volum omagial al ICSU Sibiu, „65 de ani…”, oferit în semn de „omagiu, prețuire și aleasă considerație. Sebeș, 13 .V. 2023”…
Întru mulți ani, illustrissime Magister ILIE MOISE!
Zenovie Cârlugea