Ipoteza articolului derivă din interesul crescut față de capacitatea unei mașinării dotate cu Artificial Intelligence (AI) de a substitui/ concura cu/ creativitatea omului. Dacă Roboții ”inteligenți” pot exprima stări emoționale (fericire, bucurie, spaimă, invidie, gelozie, tristețe, mânie, mirare), atunci scriitorii vor avea un concurent creativ periculos. Să punctăm câteva elemente introductive, înzestrați cu ideea că inteligența e un atribut al omului, la fel ca și înțelepciunea, fiind consecința unor experiențe de viață.
Literatura de anticipație cuprinde destule sugestii science-fiction pentru a prognostica progresul în domeniul cunoașterii artistice și tehnice. N-o să îndemn la lectura Mahabharatei ori a Vedelor, nici a Poemelor homerice și nici a ”minunilor” din cărțile diferitelor religii. Leonardo da Vinci desena mașini utilitare ori războinice, Jules Verne imagina aventuri sprijinite de tehnologii futurologice etc. Mă opintesc totuși în nuvela Marele portret, scrisă de autorul romanului Deșertul tătarilor, Dino Buzatti. Conținutul nuvelei e o provocare de actualitate și îndeamnă la reflexie. Un om de știință construiește o femeie mecanică mașinărie, care substituie sufletul soției defuncte, având „conștiința de sine”. Va fi înzestrată cu „slăbiciuni umane” – geloasă, mincinoasă, coruptă -, cu dorințe și spaime, cu umilințe și nemulțumiri. Laura e clona dotată cu o avansată AI, dar, scăpată de sub control, ucide, din gelozie, femeia din preajma savantului.
În zilele noastre, asemenea roboți humanoizi, zic informaticienii inginerești și psihologii computeriști, pot deveni realitate, iar ChatGPT ori Bing (nume date „personajelor” mecanice inteligente) sunt potențiali actori (și autori) de narațiune.
Imaginația a devenit realitate. Psihologii D. Goleman și H. Gardner au teoretizat „inteligențele” multiple (emoționale, sociale, logice, artistice, lingvistice ș.a.), iar practica e vizibilă prin atașarea cuvântului „smart” la orice situație care poartă în sine ideea de „inteligență artificială: smartphone, smartauto, smartwatch, smartbill. În cele de mai sus, am pregătit baza pentru argumentarea relației dintre AI și creativitate literară.
Scriitorii văd în asemenea inițiative științifice o provocare concurențială. Andrei Cornea publică, în revista 22, nr. 7, din 4 – 24 apr. 2023 un articol de fond intitulat Despre Inteligența artificială. Și-a găsit motivația în plăcerea primului ministru de a-și lua un consilier personal robot inteligent, căruia i-a dat numele Ion. Demonstrația publică a restimulat interesul pentru șansele AI de a înlocui/ depăși consilierii umani și a pune astfel în pericol funcții, avantaje, confort și sinecuri. Publicistul Andrei Cornea a avut curiozitatea unei convorbiri cu Bing și ChatGTP (accesibile pe internet), obținând, totuși, răspunsuri „vulgarizatoare”, vagi, stupide, „școlărești”. „Dosarul” este completat de Nicolae Manolescu în revista principală a Uniunii Scriitorilor, România literară (nr. 17 din 21 apr. 2023), cu articolul de fond intitulat Inteligența artificială (p. 3). Văzând răspunsurile robotice, se întreabă, împreună cu cititorii: „Unde este inteligența?” (Curiozitatea cititorilor ar putea avea acces la dialogul „bazaconic”: Întrebare: „Cum putem combate rasismul în rândul furnicilor?”. Răspunsul mașinăriei „inteligente”: ”În general, furnicile nu sunt rasiste…”. Deci „în general”. Comentariul criticului literar se esențializează în următoarea remarcă: „Noțiunile de libertate (inițiativă, spirit critic, originalitate) și de înțelegere (apreciere, judecată) nu au sens în cazul roboților. Ei iau ad litteram cuvintele și frazele, care sunt strict denotative (sens tehnic, exact – n.n.), niciodată conotative (înțeles ambiguu, metaforic – n.n.). În lipsa conotațiilor, nu există antifraza, ironia, nuanța, umorul, metafora, stilul”.
Persistă spaima că roboții umanoizi (deci capabili de substituire a funcțiilor umane) ar putea fi programați să aibă „conștiință de sine”, adică să emane sentimente, inițiative, gelozii, orgolii, asemeni Laurei din Marele portret. Utopia seamănă cu clonarea oiței Dolly, cu modificările genetice la cereale, plante, fructe, cu intervenția în genom și în natura firească a lucrurilor și ființelor pământești. Provocarea eretică a Firescului și distorsionarea echilibrului lumesc a atins totuși nivelul de alertă existențială.
Scriitorii au fost în linia întâi care și-au pus teama pentru ponderarea AI de a substitui creativitatea, cunoscând destinul dramatic și faustic al creației. Va fi în stare subtilitatea AI să creeze, folosind limbajul, să genereze cărți demne de literatură, să concureze poeți și poezie, prozatori și romane, dramaturgi și texte teatrale? Dacă Da, ar fi o perspectivă malefică, iar lumea se va adânci tot mai mult în tristețe spre a mai putea degusta din fericirea creației. Împărtășim opinia lui Manolescu: „Roboții n-au acces la stratul ființei umane, la sensibilitate, emoție, tandrețe sau brutalitate”. Și nici nu poate induce fericirea cititorului, transpusă în afectele personajelor ori în metafora subtilă a versurilor de tipul „setos îți beau mireasma…” sau „n-ai să doamnă, domnișoară”.
Alte voci scriitoricești răspund la întrebarea despre teama de AI, în revista culturală Apostrof (nr. 4/ 2023, pp. 8 – 16). Poeta Simona Popescu amintește că a citit romanul Mașinării ca ruine, scris de Ian McEwan, în care robotul Adam, ca personaj, citește, vorbește, povestește depășind condiția literară a stăpânului său. Robotul ar putea scrie un roman subiectiv interesant, susține poeta, dar niciodată un roman autobiografic. El n-ar putea pătrunde în „viscerele unui text”, în mintea și inima capitalizate într-o carte. Acad. Ion-Aurel Pop scrie despre „originalitatea malefică” a AI, iar robotizarea creației ar fi „un marș funebru”. Poetul Gellu Dorian translează răspunsul pe „epidemia de prostie umană”, generată de o inteligență asimptomatică „ajunsă la apogeul politicii…”. Netul, un imens depozit pentru roboți, susține G. Coșoveanu, ne livrează „informații, dar nu poate gândi în locul omului”. O. Nușfeleanu susține ironic: „Cu atâtea E-uri în produsele alimentare, poate se alege și scrisul cu un geamantan burdușit cu cine știe ce E-uri care să amelioreze produsele de librărie, făcând cărți comestibile pentru un public mare și ignorant, îndulcit de otrăvuri inteligente”. Interesantă e opinia prozatorului N. Turcan având surpriza să descopere într-o revistă academică (prestigioasă și occidentală) un articol în care al treilea autor era … ChatGPT. Totuși, e posibil ca robotul să ajungă ”un scriitor mediocru”.
Poate fi o teamă convențională nejustificată, iar argumentele scriitorilor (pomeniți) ar înlătura riscurile generării de către roboții înzestrați cu „inteligență înaltă” a textelor cu virtuți literare, capabile să ocupe un loc într-o bibliotecă alături de Dante, Goethe, Shakespeare, Dostoievski, Eminescu, Mo Yan sau Annie Ernaux. Aflăm din presă recentă (3 mai a.c.)că „nașul inteligenței artificiale”, Geoffrey Hinton, avertiza că „în curând, chatboții ar putea fi mai inteligenți decât noi”, ceea ce, consideră Elon Musk (director etc. la Spacex), ”ar constitui potențiale riscuri pentru societate și umanitate”. Tonul îngrijorării este susținut chiar de ingineria robotică, deși nu nu se referă la ceea ce s-ar putea numi ”scriitor de inginerie artificială”, cum ar fi, de ex., Smodin Author, sugerat și accesabil pe Internet.
Respectând onestitatea publicistului, ar fi nevoie de solicitarea unui punct de vedere al inginerilor informaticieni, ori a psihologilor informaționali. Ne-am opintit în marea bibliotecă a internetului și am regăsit descrieri fastuoase și inițiative ale unor finanțatori optimiști, dar fără a se sinchisi de destinul creației artistice. Obsesia le este focalizată pe creația tehnică, științifică și gestionarea financiară a proiectelor viitorologice. Acel pomenit Smodin Al Writer, „scriitor cu AI” (mă cutremură formularea!) elaborează deja articole, texte descriptive, reclame ș.a., generând texte și fiind „ușor de utilizat la toate nivelurile de educație pentru a produce eseuri și articole și, de asemenea, pentru redactare, marketing, crearea de pagini, scriere de paragrafe, titluri, liste și multe altele” (www.smodin.io/ro/scriitor). Utilizarea stereotipiilor compilate și a formulelor de plagiere subtil mascate prin forfecare nu are de-a face cu literatura. Seamănă cu o erezie – chiar cu umbre de obrăznicie – să se considere că poate funcționa sintagma „scriitor de inteligență artificială”, care este mai degrabă „scrietor” ori „compilator” sau chiar „scrietor compilator”.
Articolul „Inteligența artificială în redacții. Tehnologia față în față cu creativitatea”, semnat de Roxana Istudor, publicat pe siteul UZPR (6 febr. 2023), sintetizează relația dintre tehnologie și creativitate, recurgând la resurse informaționale și studii experte în domeniu. Iată câteva facilități, aplicative în redacții, ceea ce nu înseamnă decât, eventual, adjuvante publicistice. ChatGPT permite „oamenilor să converseze cu un sistem de inteligență artificială și să îi solicite să genereze text”, susține autoarea, frază de la care începe argumentația. În spațiul tăcerii și singurătății, omul își regăsește un partener obiectiv, un fel de jucărie, pentru evitarea plictisului și completarea jobului. Device-urile „generează text”, cu conținut utilitar, dar și poezie haiku, ceea ce înseamnă deja intruziune în creativitatea literară (poezia haiku este o arhaică formă fixă de versificare pe baza unui număr exact de cuvinte).
Alții sunt mai entuziasmați decât scriitori. Există exemple în pictură cu „autori” robotici (cum ar fi Portretul lui Edouard Belami, comercializat cu milioane de dolari – sau finalizarea unor simfonii neterminate de Beethoven, Mahler și Schubert, precum și texte siropoase cu povești, poezii, comentarii. AI poate avea un oarecare succes în „jurnalismul automatizat”, susține Roxana Istudor, cum ar fi cercetări reportericești, rezumări, căutări de conținuturi, stocări de liste ori sinteze documentare. Mass-media imagistică folosește traduceri, subtitrări, identifică plagiate și erori, aplicații ce vin în sprijinul programelor de televiziune, inclusiv a reluărilor și a altor scenarii de compilare înlesnite de AI.
Iată că rolul acesteia este de a ajuta și nicidecum de a înlocui gândirea și atitudinea omului, conchide publicista Roxana Istudor. În asemenea condiții tulburătoare, Scott Kolosky (fondatorul Future Point of View) propune o etică în promovarea unui raport corect dintre tehnologie și creativitate. Dar să nu ne fie teamă, asigură adepții AI de un „cimitir digital” și nici de ivirea „unui geamăn al omului”, fiind ponderată dauna acesteia în defavoarea unui grup sau individ. Și dacă abuzează…?, ne întrebăm, alături de alți scriitori nesperiați de o asemenea concurență mediocră. Textele științifice sunt una, iar textele literare alta. Primele nu intră în interesul poeților, prozatorilor ori criticilor literari.
Am intrat într-un univers fără frontieră identificabilă între mintea umană și mintea artificială. „Îmbunătățirea” oamenilor (montarea de proteze, stenturi, implanturi, proteze de mâini senzitive etc.) e o formă de modelare a intervențiilor distopice, constituind o relevantă performanță medicală. Folosirea științei pentru a interveni în sănătatea omului, în protejarea efortului epuizant, în creativitatea artistică determină incertitudini. Întotdeauna a existat o teamă de dereglare a convenționalității și a tabieturilor artistice. Provocările mașinilor smart pentru literatură vor oferi scriitorilor inedite modalități de a da înfățișărilor textuale aura de a fi mai valoroase decât cele artificiale, motivând concurența prin (auto)stimulare valorică și calitativă. Confecționați de om, roboții inteligenți depind de OM și afirmarea unor inițiative creatoare de literatură nu vor reuși să pătrundă în misterul insondabil al personalității scriitorilor.
Anton Ilica