Cum încep marii scriitori să scrie? „Firesc, dintr-o stare de necesitate şi de „urgenţă lirică” , ca şi când s-ar afla în legitimă apărare”. Așa … din aceeași „urgenţă lirică” și dintr-o suflare plină de poetice suspine … vă prezentăm, dragi cititori, o mare și fecundă scriitoare, născută și trăitoare în municipiul Galați. Membră a Societăţii Scriitorilor „COSTACHE NEGRI” din luna octombrie 1996, a Asociaţiei Scriitorilor din Maramureş din anul 2009 și a LIGII SCRIITORILOR DE EXPRESIE ROMÂNĂ DE PRETUTINDENI, filiala Iaşi; Cezarina Adamescu este o tot mai tânără „născătoare” a peste 300 de cărți publicate, Gazeta de Nord Vest având marele privilegiu de a o primi în rândul colaboratorilor … să sperăm pentru cât mai mult timp.
Cezarina s-a născut într-un târziu de toamnă, la 3 noiembrie 1951 în localitatea Galaţi, lângă malul fluviului, în mahalaua de pescari devenită mai târziu, Cartierul Mazepa.
Din copilărie eram numită „Fata Dunării”, pentru că hoinăream pe malul Dunării, alături de copiii mahalalei, Dunărea fiind reperul cel mai însemnat în viaţa locuitorilor acestui areal. Eram al treilea copil al familiei Adamescu, după Ionel, născut în 1940, decedat în 2005 şi Constantin, de profesie ofiţer, mecanic-şef , în navigaţia fluvială.
Părinţii: Arionda Adamescu, născută în 10 aprilie 1919 în Olăneşti Cetatea Albă, o femeie cu totul deosebită şi sensibilă, de la care am învăţat arta de a iubi frumosul, şi-a strâns amintirile şi elegiile într-un volum, apărut în anul 2000, cu o lună înainte de trecerea sa la cele veşnice. Cartea se numeşte: „Mă nasc a doua oară” şi a apărut la Editura Pax Aura Mundi, Galaţi. Tatăl, Nicolae Adamescu, născut în 27 noiembrie 1917 la Tg. Neamţ, a fost factor poştal. A decedat în anul 1991. De la el moştenesc simţul artistic, acesta fiind în tinereţe artist de circ şi de teatru ambulant în trupa lui Mazilu.
Bunicul, Gheorghe Adamescu a fost maistru tipograf la Întreprinderea Poligrafică din Galaţi, întreaga viaţă, transmiţând dragostea pentru cuvântul tipărit şi fiului său, Nicolae, care a devenit zeţar în tinereţe, la aceeaşi tipografie şi l-a învăţat, la rândul său, meserie şi pe fiul cel mare Ionel.
Şcoala primară am absolvit-o între anii 1958-1966 la Şcoala generală nr. 28 din Galaţi, iar după absolvire m-am înscris la Liceul teoretic nr. 2 – „Mihail Kogălniceanu”, cursuri de zi, secţia umanistică, pe care l-am absolvit în 1970 cu diplomă de bacalaureat susţinându-mi examenele la Limba Română, Latină şi Filozofie.
Încă din primele clase, Cezarina Adamescu și-a manifestat o predilecţie pentru citit, scris, recitat, cântat şi, în general, orice formă de artă.
În anul 1971 am reuşit să mă angajez la Combinatul Siderurgic din Galaţi, în funcţia de secretară steno-dactilografă la Comitetul Sindicatului, unde am lucrat până în data de 1 noiembrie 1973, când, în cadrul Consiliului Judeţean al Sindicatelor se înfiinţează postul de bibliotecar sindical, pe platforma siderurgică, unde am fost numită şi mi-am desfăşurat activitatea întreaga viaţă în mijlocul cărţilor, post pe care l-am deţinut până în data de 1 noiembrie 2002, când se desfiinţează postul şi sun nevoită să mă retrag din activitate, pentru ca din 1 octombrie 2005 să mă pensionez anticipat.
În perioada 1972-1974 a frecventat cursurile Şcolii populare de artă, secţia Teatru, luându-și atestatul în actorie, din 1973 şi până în 1990, facând parte din colectivul de teatru semi – profesionist, condus de actorul şi regizorul Lucian Temelie.
În cadrul acestui colectiv, numit „Teatrul nostru”, am jucat peste 200 de spectacole, în oraş şi în ţară, participând la diferite concursuri locale, judeţene şi naţionale … printre rolurile jucate numărându-se: Casandra Cantemir în piesa „Vodă Cantemir” a lui Dan Tărchilă, Arina Panteleimonovna în „Căsătoria” de Gogol, Rozalia din melodrama lui Geacomo Geacometti, „Moartea civilă”, Ana lui Manole în piesa lui Calistrat Costin „Cetatea” şi altele; din anul 1990, acest teatru devenind profesionist şi numindu-se TRIANON, iar în anul 1973 m-am înscris la concursul de admitere la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-engleză.
În anul 1973, Cezarina înființează Biblioteca Sindicatului Combinatului Siderurgic Galați, cu zeci de filiale pe platformă, cu un Bibliobuz uzinal şi cu multe rezultate în ceea ce priveşte activităţile biblioteconomice, în care se evidenţiază la toate cursurile de perfecţionare de la Bucureşti.
În revistele de Biblioteconomie mi s-au publicat numeroase studii şi comunicări pe teme de profil şi am participat la numeroase întruniri în ţară, unde am susţinut referate, comunicări şi teme, legate de activitatea Bibliobuzului şi a bibliotecilor volante pe care le înfiinţasem de-a lungul anilor. Toate atestatele la cursurile de perfecţionare a pregătirii profesionale din Bucureşti, le-am luat cu nota maximă; tezele de Biblioteconomie îmi sunt publicate în culegeri şi reviste, cum sunt: „Biblioteconomia”, „Biblioteca”, „Clubul” ş.a.
Drept urmare a acestor activități, în activitatea profesională, Biblioteca SIDEX SA s-a aflat situată totdeauna pe primul loc, în cadrul sistemului de Biblioteci sindicale din judeţ şi din ţară; în 2002 biblioteca numărând peste 45.000 de unităţi de evidenţă, înființând în anul 2000 în cadrul Bibliotecii, CASA CĂRŢII GĂLĂŢENE, amenajată special, unde se întrunesc scriitorii din oraş şi oaspeţii din ţară.
Deşi Biblioteca este mutată în 6 cartiere diferite ale oraşului, activitatea ei nu încetează până în 1 noiembrie 2002; de la această dată, în cadrul Clubului SIDEX-S.A., în decurs de 2-3 zile, întregul fond este distrus şi sustras şi nu se mai pomeneşte de acest patrimoniu.
Dragostea pentru muzică o face să-şi cumpere, în anul 1980, un pian vienez, Schule von Bossendorfer, Ant Pohorny im Wien, şi învaţă să cânte după partituri, studii şi game, apoi primele menuete şi mici fragmente din marile opere simfonice … pentru ca peste 9 ani, să fiu nevoită să-mi vând pianul pentru a-mi edita o carte, numită „Umilinţă şi măreţie”.
Dragostea pentru muzică mi s-a transmis de la tatăl meu, care cânta la vioară, iar fraţii au învăţat să cânte la chitară, mandolină, acordeon, muzicuţă. Mama Arionda avea o voce frumoasă şi cânta arii din opere româneşti şi străine, cum ar fi: „Ana Lugojana”, „Vânzătorul de păsări”, „Lăsaţi-mă să cânt”, „Liliacul”, „Văduva veselă”, „Traviata”, fragmente pe care şi copiii le învaţă foarte repede … elemente care m-au determinat ca în perioada 1980-1982 să frecventez cursurile de pian, teorie şi solfegii ale Universităţii Populare din Galaţi, Şcoala Populară de Artă, şi cursurile de limba germană ale aceleiaşi Universităţi.
În anul 1993 Cezarina s-a înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic din cadrul Universității din Bucureşti de grad universitar, la specialitatea Teologie Didactică, limbi clasice, pe care a absolvit-o în 1999, când îşi dă licenţa la Iaşi, la Academia de Ştiinţe Teologice, absolvind facultatea cu media generală 9,42.
La examenul de licenţă am obţinut media 9,62, cu o lucrare de 500 de pagini, tipărită cu puţin timp înainte, la profilul Teologie-Dogmatică, Mariologie, lucrare intitulată: „Iată Mama ta! Semnificaţia cultului marian în Bisericile Catolică şi Ortodoxă”, teză la care am luat nota maximă, cu indicaţia expresă de a urma Doctoratul în Teologie, iar în toamna anului 1999 am dat admitere şi am reuşit să iau examenul de admitere la doctorat. (va urma)
Valeriu Ioan
(gazetanord-vest.ro)