Societatea Umoriștilor Gorjeni „Adrian Becherete” a scos de sub tipar noul număr al revistei sale de divertisment, satiră și umor intitulată „Hohote” cu îndemnul adresat tuturor cititorilor „Hohotitori din toată țara … uniți-vă”.
Prin parcurgerea paginilor revistei, constatăm că s-au unit câțiva „hohotitori” talentați care reușesc, prin creațiilor lor publicate în acest număr, să-l bine dispună și să-l încânte pe cititor.
În chiar prima pagină sunt publicate creațiile a doi redutabili epigramiști care s-au plimbat „Cu … epigrama-n băț, pe la concursuri”, destăinuindu-se și cititorilor revistei cu câte două epigrame. Este vorba de Grig M. Dobreanu care se gândește că „Ar fi cumva perfect binomul,/ Lipsește doar un cromozom:/ Când omul este lup cu omul,/ Mai poate fi cățelul om?!?/” și de Any Drăgoianu care și-a imaginat ce face un „Politician la spovedanie” prin următoarele versuri: „Eu vreau să renunț la păcate/ Prin Rai să mă plimb, orice-ar fi,/ Dar ochii-au intenții spurcate…/ Cu mâna le fac și mai și”.
Urmează două pagini tematice: „Ban la ban trage”, „Viața bate filmul”, „Război și … pace” și „Bob cu bob” din care reținem, pentru demersul nostru, câteva epigrame din fiecare panel. Astfel aflăm de la Rodica Calotă unde trag banii: „În Oltenia, mai an,/ Sigur trăgea ban la ban;/ Azi în schimb, s-avem rezon:/ Banii trag toți la baron!/”, iar de la Doru-Mihai Lungescu aflăm cum se întâmplă în viață de aceasta reușește să bată filmul: „Ministrul nostru își împinse finul,/ Director, undeva printr-o Regie/ Și ca să vezi că viața bate filmul,/ Putea mai sus dar … nu știa să scrie!”, după care, același autor mai face o „Constatare”: „Lunca n-are cine-o paște,/ Au pierit și plug și boi,/ Lenea românească naște,/ Consecințe post-război!”. Norocul cu „Adunările la nivel înalt” ale „boabelor” poetului Nicolae Dragoș, care constată faptul că „Să se-adune bob cu bob/ E o trudă grea, de rob… Să se-adune-s mai bănoase/ Case lângă alte case”.
O pagină a revistei găzduiește câteva din creațiile lui Doru Mihai Lungescu, care după ce a văzut cum se petrece „De 1 Mai la Dăgoieni”, și trecând pe la „Badea Ion” este în măsură să ne spună ceva „De-ale turismului montan”, gândindu-se să meargă la „tratat la mare” dar dorește să afle de la prieteni cât l-ar „costa o-mpachetare” și află cu stupoare că „Nu-i pentru oricine!”. Trece prin „Efectele încălzirii globale” și ajunge în final să facă un „Tratament la Săcelu”.
Urmează mai multe „Vorbe-n vânt” aruncate în stihuri rimate de Grig M. Dobreanu, Luminița Săceleanu. Gabi Roșianu, Rodica Calotă, Doru-Mihai Lungescu, Nicolae Dragoș, și Geo Filiș.
Apoi umoristul și epigramistul gorjean Valentin Groza, ne împărtășește din „Confesiunile unui senator” care se plânge că „Mă judecați tot mai mereu/ Că aș avea lovele,/ Dar stau grămezi pe capul meu,/ Destule daravele”, și tot așa povestindu-și „greutățile” cotidiene, ajunge la concluzia că „De-o curge viața tot mai greu,/ Cădea-voi în ispită,/ Și-o să mă rog la Dumnezeu,/ Să prind, măcar, o mită”.
Poetul Nicolae Dragoș este prezent în paginile revistei cu un grupaj de epigrame, startul fiind dat cu un „Pastel de noapte, pe plajă”, unde găsește o „Bucurie pe jumătate”, după care pleacă „Cu soacra la munte”, unde „Pe malul lacului de munte/ Împrejmuit de brazi și stânci,/ Cu vorbe dulci știu s-o-ncânte/ Și, fără vorbe, să-i dea brânci”. După toată isprava se ascunde „În stupină” și are o „Nedumerire” exprimată astfel: „Prea mult din fustă s-a scurtat …/ Privind-o, mă pândesc confuzii/ Și mă întreb contrariat:/ Văd chiar ce văd, ori sunt iluzii?”.
O pagină specială ne oferă și prof. Rodica P. Calotă, care după ce a constatat faptul că fiind vara „Dascălii, făpturi sfrijite,/ Stau pe plajele orare/ Și-or mânca răbdări prăjite,/ Fiindcă-s fripți la buzunare!”, trece la o „Evaluare” profundă a sistemului de învățământ și ajunge la concluzia că „Unii elevi, s-a constatat,/ Cu chiu, cu vai au promovat;/ Abia ating nivelul care/ Îl au cei de la guvernare?!”.
Apoi Doru M.L. face o plimbare prin oraș și „Din târgul de pe Jiu” ne transmite, în catrene, care este situația traficului și a blocajelor din mai multe giratorii și semafoare, oferind și soluții, dintre care una sună astfel: „O bretea în jur, de legătură,/ Ar destinde foarte bine plaiul,/ Însă cui să-i ardă de centură/ După ce s-a împărțit mălaiul?”.
Urmează pagina de catrene a lui Gabi Roșianu, care după ce face pe „Invidiosul”, întâlnește „Un tip talentat” ce se descurcă în „Economia noastră” și căruia îi dedică o „Epigramă”: „Doar patru versuri în total/ Te cuceresc în mod bizar,/ Ca să-ți producă în final/ Un zâmbet, deseori … amar!”.
„Gioni” Butulescu ne plimbă prin „Caniculă”, și constatând că este „Căldură și beție” încearcă o „Colaborare” fructuoasă din experiența căreia ne destăinuie faptul că „Soția, eu mi-am ajutat,/ Cât e vara, ce se duce,/ EA pune rufe la uscat,/ EU le las să se usuce”.
Apoi Geo Filiș fiind la „Dietă” i se confirmă rețeta răbdărilor prăjite: „De când la guvernare-i cine știm,/ Încet și calm, dar nu pe nesimțite,/ S-ajungem mai ușori la țintirim,/ S-au ieftinit răbdările prăjite”, după care ne trece prin „Mica publicitate” și ajunge la următoarea „Concluzie”: „De când stăm cu foamea-n gât,/ Viața noastră manevrată,/ Este scumpă tot cam cât/ Face-o ceapă degerată.”
Din pagina lui Grig M. Dobreanu aflăm că după ce epigramistul a făcut o „Pregătire de concediu”, ajunge într-un „Sejur pe litoral”, unde constată că „De când fac cură de calmare/ Și mă desfăt pe îndelete/ Cu aerul sărat de mare,/ Nu-mi mai e foame, dar mi-e sete!”.
Și cum era de așteptat, din „Duelurile de … vară” și din „Duelurile la Hohote”, în catrene bineînțeles, dintre Valentin Groza, Grig. M. Dobreanu și D. M. Lungescu mai adulmecăm în continuare un aer de voie bună și încântare.
Apoi, doctorul Cornel Munteanu face, printre altele, o comparație între trecut și prezent de cum era și cum este „La clasă” afirmând că: „Nuiaua făcea odată/ Ordinea dorită/ Azi și vocea ridicată/ Este prohibită”, iar „Cu părul puțin mai mare,/ Risca o eliminare./ Cu el lung, barbă stufoasă,/ Azi stă liniștit în clasă”.
În final, Nică Janet ne pune „En garde!” și ne destăinuie „Balada lui Schengen”, din care spicuim: „Schengeni-m-aș și n-am cui,/ Schengeni-m-aș orișicui,/ … Însă Schengen s-a văzut/ Este surd și orb și mut”, motiv pentru care autorul s-ar gândi că mai bine ar fi în ”…. Tenerife/ Să mă bucur de tarife,/ Căci, mereu, ne iau în pene/ Țările euro-pene”.
În final, aflăm că Cenaclul „Hohote”, lansează un concurs de epigramă pentru numărul viitor al revistei, cu tema „Hai leliță … cât ești vie”, cu termen de transmitere de către doritori a creațiilor lor până la data de 25 august a.c.
Ca întotdeauna careul rebusistic este propus de epigramistul și rebusistul Nelu Vasile.
Mai menționăm faptul că directorul revistei „Hohote” este epigramistul Gabi Roșianu, secondat de Mihai Lungescu în calitate de redactor șef, iar apariția acestui număr a fost posibilă prin sprijinul oferit de Asociația Cultural-Educativă „Solaris” din Târgu-Jiu.
dr. Victor Troacă/ UZPR
Filiala „Jean Bărbulescu”