La Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”, Ediția a III-a, Getafe – Madrid – Spania, 1 și 2 aprilie 2023, am cunoscut scriitori tineri și talentați. Fără a exagera într-un fel.
Colectivul de organizare, dirijat, măiestrit, de Juan José G. Garcia, și-a onorat impecabil rolul și rostul.
Au fost momente emoționante dedicate memoriei poetului Nichita Stănescu – la cea de a nouăzecea sa aniversare postumă.
Prelecțiuni, recitări, dialoguri, lansări de carte, târg de carte, premierea concurenților!
Un moment special, ca să nu spunem, emoționant, a fost prezentarea romanului „Azaleya y el Peregrino errante”, autor Nicoleta Carmen Drimbrărean, onorată cu „Premiul de Debut” al Festivalului.
Firește, Poezia a fost Regina Festivalului. Autorii au făcut schimb de impresii și de cărți.
Am în fața mea volumul de versuri „Șoapte rătăcite-n valuri” (Ed. „Ecou Transilvan”, Cluj, 2022), autor Marieta Coman. Apreciez poezia care respectă regulile prozodiei clasice. Iată un exemplu: „Călător pe-alei de vise, / zi de zi cutreieram, / adunam petale ninse / de-amăgiri și diafan / încolțeam semințe albe / de speranțe violete, / decupam fine dantele, / să împodobesc suflete” (Pe-alei de vise).
Și-o altă carte. Iosefina Schirger – „Frazări” (ePublishers, 2022, 152 de pagini), cu o prefață semnată de George Corbu. Un volum de poeme în proză care-mi amintește de proza poetică a lui Antoine de Saint-Exupéry. Același stil metaforic, acceași încărcătură emoțională, aceeași stare de melancolie. Și totuși, cam prea multe frazări exclamative și interogative. Șochează motto-ul dedicație: „Cititorului meu! inexistent”.
Greșit. Cititorul nu este „inexistent”, ci dimpotrivă. El există. Poți deveni chiar tu, autorul, cititor al propriei cărți. Cum? Simplu. După ce manuscrisul tău a luat formă tipărită, de carte, o iei în mână, o răsfoiești și… începi să citești. Te citești. Te recitești.
Iar din momentul în care o dăruiești sau în caz fericit, o vei fi așezat pe raftul unei librării, al unui târg de carte etc., negreșit, se va găsi un „cineva” care o va privi, o va răsfoi sau va dori să o achiziționeze. Pentru lectură, firește. Și-atunci, acel „cineva”, va mai putea fi socotit un „inexistent”?!
Așadar, nu se știe când și cum, există/va exista un cititor prezumtiv al volumului tău.
În fapt, nu ar trebui să respingem lectura niciunei cărți, dacă pornim de la premisa că autorul nu s-a prezentat la o editură (conștient fiind) cu un rebut. În altă ordine de idei, ar mai fi ceva. Să nu ne grăbim cu tipărirea cărții, până ce nu o recitim de „n” ori!
Pe de altă parte, există cititori atât de experimentați și cu o cultură atât de bogată, încât nu va accepta orice lectură.
Nu voi folosi expresia cunoscutului critic literar Alexandru Ștefănescu, împărțind cărțile – în „bune” și „proaste”. Dacă nu-mi place, renunț la lectură. Pur și simplu. Mi s-a întâmplat. Și nu pentru că era neapărat „proastă”. Personal, refuz acest termen.
În viață, mă călăuzesc un set de principii morale. Pentru cei care vor să le urmeze, recomand „Decalogul” – în formula filosofului Solomon Marcus. Foarte important!
Și pentru că tocmai am revenit din Țara lui Lope de Vega, în memorie îmi înflorește figura scriitorului spaniol Manuel Vilas care, învitat la Iași, la FILIT – în octombrie 2022, ne-a încântat prin naturalețe, verticalitate și simplitate. Cuvântul său s-a dorit îmbăiat în potirul virtuților morale și teologale care se cuvin să ne învăluie într-acest veac, model incontestabil pentru tânăra generație.
Lectura romanului său, „Ordesa”, proaspăt tradus în românește, cu titlul „În toate a fost frumusețe” (Editura Pandora M, 2022), cu elemente de autobiografie învăluite în faldurile ficționalității, omagiu satului spaniol natal, a fost o încântare.
Nu același lucru mi s-a întâmplat cu romanul unei scriitoare în vârstă de peste 80 de ani, proaspăt laureată Nobel, care – din prima pagină a cărții – explorează printr-un stil pornografic dezgustător.
Fiecare cu preferințele lui. Veți zice. Și nici nu vreau să vă contrazic. Păcat de tânăra generație care, în acest mod, va alege cărărui greșite!
În timpul șederii mele în superbul oraș Getafe, situat foarte aproape de Capitala Madrid, am cunoscut oameni frumoși și inteligenți, spanioli care iubesc România și Cultura Românească, deopotrivă, Români stabiliți deja în Spania – cu simț artistic.
M-a emoționat dorința lor de a le vorbi despre Pământul nostru străbun și de a afla cât de interesați suntem, aici, în Țară, de ceea ce numim „diaspora”. Activitatea fraților noștri stabiliți (mai mult sau mai puțin definitiv) în Spania este (se știe) destul de captantă, dar în clipele lor de relache, negreșit, gândul li se îndreaptă, cu duioșie și nostalgie – spre Acasă!
Așa îmi place să cred. Așa ar fi bine. Da, bine – pentru psihicul fiecăruia. Ar fi regretabil să vorbim negativ despre Țara unde ne-am născut și ne-am format.
E drept, frații noștri ce locuiesc acum în alte spații geografice au un mare avantaj. Învață o nouă limbă și își însușesc tradiții și obiceiuri ale respectivelor țări de adopție. Dar au o sfântă datorie față de proprii copii, aceia care s-au născut departe de România.
Frații noștri, stabiliți departe, să poarte în suflet ROMÂNIA – ca pe o comoară de neprețuit – tot ceea ce au acumulat în Țara de origine – până au plecat pe alte meleaguri.
Și niciun cuvințel care să-i rănească pe cei de Acasă! Nici cu gândul ceva negativ.
Acesta să devină Sfânt Legământ!
În încheiere, aș dori să îmi exprim recunoștință față de inimosul Juan José G. Garcia, fondatorul Festivalului de Poezie din Getafe. Un intelectual spaniol cu iubire specială față de România și față de Cultura Românească.
Domnia sa îmi amintește de Generalul Henri Mathias Berthelot, cel de la 1917, și-al său devotament, față de armata românească, pe care o dorea biruitoare în Primul Război Mondial.
Ei bine, parafrazându-l pe un general rus care, nedumerit de atașamentul generalului H.M.Berthelot față de noi, i-a spus că este „MAI ROMÂN DECÂT ROMÂNII”,
Voi spune și eu, acum: domnul Juan José G. Garcia este un spaniol mai român decât unii dintre românii noștri stabiliți pe alte meleaguri!
Dragi români, să trăiți în armonie, să iubiți România și țara de adopție, să nu vă uitați Limba, Credința și Tradițiile strămoșești.
Sărbători cu Lumină în suflet!
Livia Ciupercă / UZPR