Textilele constituie a patra cea mai mare sursă de presiune asupra mediului și schimbărilor climatice, după alimente, locuințe și transport, conform Agenției Europene de Mediu (AEE). Iar țările europene se luptă să gestioneze cantități tot mai mari de textile și îmbrăcăminte uzate. Cea mai mare parte ajunge să fie exportată în Africa și Asia, adaugă AEE.
Pentru fiecare persoană din UE, consumul de textile reprezintă aproximativ 1,3 tone de materii prime și 104 metri cubi de apă în fiecare an. Iar marea majoritate a acestor resurse sunt consumate în afara UE: 85% pentru materii prime și 92% pentru apă. Dar presiunea de mediu a textilelor nu se exercită doar în amonte în procesul de producție, ci revine și la sfârșitul lanțului valoric, când textilele sunt aruncate. Deoarece capacitatea de reutilizare și reciclare în Europa este limitată, o mare parte a textilelor uzate sunt exportate în Africa și Asia, punctează AEE.
„Export” de aproape două milioane de tone
Cantitatea de textile uzate exportată din UE s-a triplat în ultimele două decenii – de la 550.000 de tone în 2000 la aproape 1,7 milioane de tone în 2019, potrivit raportului.
În 2019, 46% din textilele uzate au ajuns în Africa. Textile uzate importate sunt destinate în mare parte reutilizarii locale, restul ajungând în gropile de gunoi deschise și în fluxuri informale de deșeuri, arată raportul. „Am avut o discuție recentă cu un coleg din Kenya, care a spus că 90% din piața lor de îmbrăcăminte este alcătuită din hainele noastre”, a declarat directorul AEE, Hans Bruyninckx, la Conferința părților interesate din economia circulară de la Bruxelles. Asia este, de asemenea, o destinație comună, 41% din textilele uzate fiind exportate acolo în 2019.
Cele mai multe textile folosite trimise în Asia sunt importate în zone economice dedicate, unde sunt sortate și procesate și, în cele din urmă, reexportate în alte țări asiatice sau africane. „Când înființăm aceste piețe, sau încercăm să ne încurcăm cu ele sau să le guvernăm, trebuie să reflectăm și la ceea ce se întâmplă de cealaltă parte, de partea care primește. Și asta deschide un întreg set de discuții cu adevărat interesante despre capitaluri proprii”, a explicat Bruyninckx, citat de EURACTIV.
10% din emisiile globale de carbon
Monitorizarea fluxurilor de textile uzate implică o incertitudine mare în ceea ce privește tipurile de textile exportate, precum și calitatea acestora, notează raportul.
Există o lipsă de date consistente privind cantitățile și soarta textilelor uzate și a deșeurilor textile în Europa, deoarece diferite țări le colectează și clasifică în diferite moduri, iar acest lucru constituie o provocare în ceea ce privește transparența și trasabilitatea. „Există foarte puțină vizibilitate cu privire la ceea ce se întâmplă de-a lungul lanțurilor valorice. Aproximativ 70% dintre cumpărători și ofițerii de achiziții din companii au vizibilitate doar până la nivelul unu – deci ce se întâmplă cu furnizorii lor imediati. Cu cât ne îndreptăm mai mult în amonte în lanțul valoric, cu atât impactul este mai mare asupra drepturilor omului, societății și mediului”, atrage atenția Maria Teresa Pisani, ofițer pentru afaceri economice la Comisia Economică pentru Europa a ONU (UNECE).
Industria modei este responsabilă pentru 10% din emisiile globale de carbon, potrivit estimărilor. Când vine vorba de microplastice, spălarea materialelor sintetice eliberează aproximativ 0,5 milioane de tone de microfibre în ocean în fiecare an, cu o singură încărcătură de rufe de haine din poliester care poate descărca până la 700.000 de fibre microplastice. „Mai puțin de 1% din materialul folosit pentru a produce îmbrăcăminte este reciclat în îmbrăcăminte nouă”, afirmă Veronika Hunt Safrankova, șefa Biroului de la Bruxelles al Programului ONU pentru Mediu (UNEP). (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com