PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE
1. „Vrei să fie ROMÂNIA mai frumoasă şi mai binecuvântată şi ORTODOXIA mai tare? SCHIMBĂ-ŢI VIAŢA TA, eu să mi-o schimb pe a mea, şi toţi la un loc, într-o frăţie şi o credinţă să cântăm lui Dumnezeu şi să-L slăvim. Toată salvarea unui om, mântuirea lui, a lumii întregi, nu vine de la oameni, să nu credeţi una ca asta. Vine de la Dumnezeu; AVEM UN SINGUR DUMNEZEU. Este greşit că unora le-a intrat în minte că ei pot să salveze lumea. Să trăim în frăţie, armonie şi să nu mai acceptăm nici o stăpânire pe noi… Ne-am săturat de atâtea robii: ateiste, comuniste, de sub turci, de sub tătari, şi sub câte lifte au mai trecut pe aici, doar ştiţi istoria. Ei au mâncat, au furat, au murit şi nu mai sunt acuma, iar ACEST POPOR SMERIT ŞI BLÂND, LEGAT DE HRISTOS ŞI DE CRUCE ŞI DE MIRUL CREDINŢEI ORTODOXE, SUPRAVIEŢUIEŞTE”.
2. „Când vrei să ştii care e soarta unui NEAM, a unei ŢĂRI, te duci să vezi câţi oameni sunt la Biserică duminica, dacă sunt cârciumi deschise duminica prin sate, câţi sunt acolo şi câţi sunt la Biserică. Te duci şi vezi pe la spitale, pe la puşcării, câţi sunt acolo, mulţi, puţini, tineri, bătrâni. Şi îţi dai seama ce vrednicie sau nevrednicie are ţara aceea. Aşa şi noi, dacă suferim – şi vom suferi din ce în ce mai mult, căci aşa sunt semnele pe care le simţim noi de la DUMNEZEU şi să le vedem, – e semn că noi încă NU ne rugăm cu lacrimi, cu foc, e semn că noi nu postim cum posteau înaintaşii noştri, e semn că păcatele noastre sunt mult prea mari şi prea multe ca să ne meargă mai bine decât ne merge”.
3. „Ce putem noi să facem pentru ROMÂNIA? Să fim oameni buni, adică creştini curaţi, smeriţi, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu, iubitor de ţară, iubitor de neam, de tot ce e sfânt şi curat. Să fim oameni de rugăciune. Cu ea facem ceva, fără ea nu facem nimic. FĂRĂ DUMNEZEU NU PUTEM FACE NIMIC BUN. Să fim oameni care mergem regulat la Biserică, să avem duhovnicul nostru, să ne mărturisim şi să ne împărtăşim regulat. Să vedeţi după aceea cât de frumos se derulerază viaţa. Îţi găseşti serviciu, termini facultatea, găseşti o fată bună, găseşti pace şi linişte în casă şi societate”.
Preot IOANICHIE BĂLAN (1930-2007), După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în anul 1949 a venit la Mănăstirea Sihăstria, unde 4 ani mai târziu este tuns în monahism de către episcopul Sebastian Rusan. La această mănăstire îndeplineşte funcţia de casier, contabil, secretar şi ghid al mănăstirii. Începând cu anul 1955 se remarcă a fi un predicator deosebit şi un scriitor bisericesc care promitea pe viitor. Datorită acţiunilor comuniste este mutat la Mănăstirea Bistriţa din Jud. Neamţ. În perioada 1971-1975 urmează cursurile Institutului Teologic din Bucureşti. A fos hirotonit ieromonah, protosinghel, iar mai apoi arhimandrit în anul 1992.
Revine la Mănăstirea de baştină Sihăstria unde îşi continuă activitatea misionară de popularizare a credinţei ortodoxe. Are peste 23 de volume tipărite printre care: „Patericul românesc”, „Convorbiri duhovniceşti” (2 vol.), „Versuri duhovniceşti”, „Convorbiri cu teologii ortodocşi străini”, „Călăuza ortodoxă în familie şi societate”, editor la „Vieţile sfinţilor” în 12 volume, „Puterea Sf. Maslu” ş.a.
Autor de citate:
** – „NU ne va scoate nimeni din Carpaţi dacă nu-L vom scoate noi pe Hristos din inima şi din casele noastre”.
** – „SALVAŢI copiii dumneavoastră, copiii ROMÂNIEI, copiii NEAMULUI, copiii lui DUMNEZEU”.
** – „Cel mai greu examen al tineretului nostru şi al studenţimii: Înfrânarea de la instinctele biologice şi trupeşti, înfrânarea de la desfrâu”.
** – „FERICIREA nu este acolo unde e pântece plin şi cont mare în bancă. Fericirea este acolo unde este Hristos în inima mea, în inima ta şi în inima noastră”.
P.S. Guizot (1787-1874) învățat francez spunea: „CRED ÎN DUMNEZEU și-L ador fără să încerc a-L înțelege. Îl văd pretutindeni de față și activ: nu numai în cârmuirea veșnică a vieții și în viața lăuntrică a sufletului omenesc, ci și în istoria popoarelor și omenirii”.
Părintele Ilie