Marți, 3 octombrie 2023, în spațiul generos al Muzeului Național de Istorie a României s-a deschis una dintre cele mai ample expoziții dedicate vreodată principelui Alexandru Ioan Cuza, făuritorul Unirii de la 1859, unul dintre părinții statului român modern. Evenimentul, început la ora 18:00, a fost dedicat comemorării unui secol și jumătate de la trecerea în eternitate a Domnitorului Cuza, marcând finalizarea unui ciclu de manifestări omagiale desfășurate în cursul acestui an pe tot cuprinsul patriei, în semn de respect pentru acest întemeietor de stat național, într-un context european extrem de tulbure. Expoziția va fi deschisă timp de o jumătate de an, până în martie 2024, astfel încât un mare număr de vizitatori vor putea să cunoască personalitatea acestui personaj istoric, admirând obiecte, documente și fotografii ce au aparținut acestuia, familiei sale, încât epoca istorică în care a trăit Alexandru Iona Cuza să fie mai bine înțeleasă.
În cadrul expoziției, ideea principală a fost aceea de a prezenta „omul” și mai puțin „domnitorul” Alexandru Ioan Cuza, scop în care au fost reunite o serie de obiecte din viața de zi cu zi a acestuia, de la obiecte de mobilier, vestimentație, obiecte personale, obiecte de scris sau de birou, arme, decorații, fotografii etc, toate fiind obiecte de patrimoniu, prezente în inventarul unor muzee sau case memoriale din întreaga țară, dar și din colecții private. O sumară trecere în revistă a exponatelor, toate originale și unicate, arată valoarea deosebită a acestei expoziții: tronurile Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și al Doamnei Elena Cuza, sabia dăruită de sultanul Abdul Medjid I, cu ocazia investiturii, trusa de pistoale de duel, primită de la împăratul Napoleon al III-lea, uniforma militară a viitorului domn (tunica și casca de colonel de lăncieri), o amplă colecție de decorații românești și străine, numeroase fotografii de epocă (ale domnitorului, dar și ale membrilor familiei sale), documente originale (oficiale și personale), variate litografii și picturi (cum ar fi, de exemplu, imaginea oficială, pictată de Carol Popp de Szathmari, desene, litografii și tablouri ale soției sale, Doamna Elena Cuza, dar și ale Mariei Obrenovici), afișe, tipărituri, timbre și efecte poștale, în general obiecte de colecție. Așa cum am mai spus, expoziția etalează numeroase obiecte personale ce s-au păstrat de la Alexandru Ioan Cuza (ceasuri, bijuterii, tabachere, porțelanuri, servieta, un tac de biliard), precum și din cele ce au aparținut soției sale, Elena Doamna (scrisori personale, sigilii, bijuterii, fotografii, trusa de scris, argintărie). Pentru a fi în ton cu tema acestei expoziții (150 de ani de la dispariția marelui domnitor), au fost prezente și materiale ce evocă clipele tragice ale aducerii în țară a rămășițelor pământești ale lui Cuza (drapelul tricolor îndoliat), dar și posteritatea acestuia, materializată în medalii, timbre sau bancnote.
În deschiderea manifestării expoziționale s-a punctat însemnătatea evenimentului, aspecte din biografia marelui domnitor, precum și modul în care au fost selecționate și reunite aceste obiecte de patrimoniu. A fost prezent un numeros public, istorici, sau pasionați de istorie, precum și unul dintre strănepoții marelui domnitor, Bogdan Cuza, împreună cu familia.
Exemplara reunire de materiale expoziționale, cum mai rar se întâmplă în zilele noastre, are în prim plan colectivul de specialiști de la Muzeul Național de Istorie a României, cărora li s-au alăturat, prin exponatele trimise și următoarele instituții de profil: Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Biblioteca Academiei Române, Muzeul Municipiului București, Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Muzeul Național Peleș, Muzeul Național al Bucovinei (Suceava), Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Muzeul Județean Vaslui, Muzeul „Vasile Pârvan” (Bârlad) și Arhivele Naționale ale României, inclusiv colecționarul Daniel Cosmin Obreja.
Figura marelui domnitor este surprinsă de omul politic Mihail Kogălniceanu în două momente esențiale. La urcarea pe tron, acesta spunea: „Măria Ta, după una sută cincizeci şi patru de ani de durere, de umilinţă şi de degradaţie naţională, Moldova a reintrat în vechiul său drept consfinţit prin Capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pre capul său, pre Domnul. Prin înălţarea Ta pe Tronul lui Ştefan cel Mare s-a reînălţat însăşi naţionalitatea română. Alegându-te de Capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie către familia ta, a voit să-i răsplătească sângele strămoşilor tăi vărsat pentru libertăţile publice.
Alegându-te pre tine Domn în ţara noastră, noi am vroit să arătăm lumii aceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă – om nou!… Nu uita că dacă cincizeci de deputaţi te-au ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de români.
Fă, dar, ca Domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate, împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi linguşire.
Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăieşti, dar, mulţi ani ca şi dânsul; să domneşti ca dânsul, şi fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituţiilor noastre, prin simţămintele tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor Împăratului din Bizanţ că „România nu are de ocrotitor decât pre Dumnezeu şi sabia sa”.
Și tot el spunea, la căpătâiul acestuia: „Veţi vedea că în cei şapte ani de ilustră domnie şi eternă memorie Vodă Cuza nu numai că a fost omul onest, dar şi-a ţinut totdeauna cuvântul său; pe lângă aceasta, în fiecare lună a Domniei Sale înzestra ţara cu câte o lege, în fiecare zi sporea numărul cetăţenilor şi puterea noastră. Ce voia naţiunea atunci? Naţiunea voia legi noi şi oameni noi. Cuza a fost omul nou şi a făcut legi noi, care a făcut apoi lume nouă. Astăzi statul român nu mai este provincia vasală a Moldovei sau a Valahiei. Iată ce a făcut Alexandru Ioan I! Ce i se zicea atunci? „Tu, Măria Ta, ca Domn fii bun, fii blând, mai ales pentru aceia pentru care toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi”. Ei bine, vă fac o întrebare: luaţi istoria României de dincoace şi de dincolo de Milcov, căutaţi paginile ei şi se va găsi vreun domn care să se poată compara cu Vodă Cuza? Nu. Nu poate fi comparaţie între faptele foştilor Domni şi ale lui Cuza făcute ca om, ca cetăţean şi ca oştean. I s-a mai zis lui Cuza că naţiunea doreşte ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituţiilor noastre, prin sentimente cu totul patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naţiunii noastre când Alexandru cel Bun zicea împăraţilor din Bizanţ că ţara noastră nu are decât sabia sa. Ei bine, fraţilor, când România a ţinut un mai mare discurs în Europa decât acela ţinut de Alexandru Ioan I? Alexandru Ioan I va rămâne veşnic în amintirea noastră, el nu se va şterge din inimile noastre şi ale fiilor fiilor noştri. Cât va avea ţara aceasta o istorie, cea mai frumoasă pagină ce va avea va fi cea a lui Alexandru Ioan I”.
Această amplă expoziție dedicată lui Alexandru Ioan Cuza va putea fi vizitată până în martie 2024, fiind un prilej de prim rang în cunoașterea personalității acestui principe cu alură europeană, a realizărilor sale, a epocii în care a trăit, dar și a vieții sale personale. Pentru elevi și studenți, pentru tineri în general, exponatele prezentate sunt o elocventă lecție de istorie vizuală, departe de textele scolastice din unele manuale de istorie actuale, dar și din interpretările uneori eronate din trecut.
Tanța Tănăsescu/UZPR