Despre poetul severinean Titu Dinuț am avut prilejul să scriu în mai multe rânduri, remarcând vocația de „polihistor” a scriitorului, de la vocația de poet și prozator (volume și antologii lirice, povestiri, romane), la cercetarea literară și documentarea culturală (eseuri și monografii).
Între acestea, o mențiune aparte merită cele 12 cărticele, de „Levanterișuri”, „fântânișuri”, „vârtelnițe” & „maidaneze”, cea mai recentă fiind intitulată „COȘUȘTISME” (Ed. Hoffman, Caracal, 2023, 140 p.), încheiată cu o postfață de Florian Copcea, „Nestemate pentru (în)zidirea gândului…”, în care criticul remarcă prestidigitația lexicală și spiritul inovator al autorului, adevăratele „miracole… fonetice”, care „deocamdată nu au intrat în uzul curent”, nici în atenția dialectologilor – „coșuștismele, în accepție lingvistică, sunt o particularitate specifică graiului întâlnit în zona etnografică a Coșuștei, curs de apă care străbate și satul de baștină al autorului – Șișești.”
Coșuștismele, aceste „nestemate aforistice”, remarcabile prin lapidaritatea lor și în același timp pline de savuroasă expresivitate, mărturisesc mai peste tot un spirit auctorial de o reflexivitate etică și umorist-ironică, jocular-lexicală, acea dimensiune pe care am numit-o undeva „Moralia”, într-un mai larg orizont clasic, față de „Idealia” liricii sale, concentrată într-o viziune acută, de mari profunzimi ale gândului poetic (Așteptând salamandrele, 2019; Patimile lui Rembrandt, 2023 ș.a.), panoramată în recenta antologie lirică apărută în colecția „O sută și una de poezii”, de la Editura Academiei Române (2020).
Culegerea de COȘUȘTISME se adaugă, astfel, acelei serii de cărți alcătuite din „cugetări”, „aforisme”, în general texte sentențiale, de la „Cât ai bate din amnar” (1999), „Năpârci albastre” (2002), „Panseuri” (2010) și „Aleatorii” (2012), la mai specificele „meditații” miezoase în spiritul lor balcanic și levantin, numite de autor „cugetări”, precum „Levanterișuri” (2016), „Stampe și… stambe” (2017), „Fântânișuri” (2019), „Vârtelnițe”, „Templier levantin” (2020), „Crivele” (2021) și „Maidaneze” (2022).
Este în toate aceste lucrări „un răsfăț” asertiv al gândului etic, autorul definindu-se și din această postură „sprintenă” a reflexivității social-morale, într-un înțeles mai vechi al locului „Coșuștea înseamnă căprioară ori cerboaică, sălbăticiuni alături de care vecuiau odinioară băștinașii, spre a dărui vetrei nume de basm, de la Izverna și Turbata, până la Jirov, Corcova sau Mărul Roșu.” Și tot din cuvântul înainte al autorului intitulat cu același spirit de inventivitate lexematică „Coșuștind cu Coșuștismele” (cuvinte de rupt limba novicilor paseiști!), aflăm că „Grație acestui miraculos râu au apărut pe lume, îmi place să cred, coșuștismele, în care sunt transfigurate/ imortalizate cu patima iubirii de frumos și de înțelepciune, «fecioarele» unor ziceri, proprii rostirii valahe.” Iar poetul nu a făcut decât a le „nemuri în poeme picioarele albe, iele înflorate mirosind a busuioc, maramele și umbrele aducătoare de veșnicie”. Astfel că, în urma tuturor celor ce trec, rămân „ca niște pietre vorbitoare … coșuștismele…”, care – vorba poetului – „vor coșuști neîncetat” ca niște fantasmatice apariții „stâmpărând lumii setea de bine și de rău, generând în gloria ori în nimicnicia lor, euforii sau discordii telurice.” Și încă această precizare de-a dreptul argheziană în spiritul concreteței, al teluricității și imanenței ce animă gândul autorului: „Nu poartă conduri de aur, ori rochi de mătase, ci umblă desculțe prin iarba înrourată de cimiliturile vremurilor, cernite ori despletite, zâne sau drăgaice, iele sau știme, supuse sau rebele, gata să încânte, ori să oripileze urechile abătute în oglinda acestor pagini întocmite la sapă, la coasă, pe ulițe ori la crâșmă, la moară, la hora satului, ba chiar la dureroasele răposări.” În „simpla și curata lor simțire și rostire românească”, coșuștismele dlui Titu Dinuț apar la vreme tocmai potrivită, cu prilejul comemorării lui Eminescu printr-un Festival Transfrontalier, ajuns la a XII-a ediție în 2023 (organizat la Drobeta Turnu-Severin de criticul literar, omul de cultură și promotorul Florian Copcea) și în prejma unei sărbătoriri de ecouri imemoriale, ceea ce noi am numit într-un titlu de carte dedicat lui Lucian Blaga: Solstițiul Sânzienelor.
Într-o apreciere de pe coperta unui volum de poezii, acad. Mihai Cimpoi aprecia că „Titu Dinuț excelează în ce privește definițiile metaforice sugestive care se transformă în definiții aforistice hrănite cu substanță ironic-sentimentală și cu observații morale subtile. Formulările aforistice de acest fel pregătesc solul pentru construcții metaforice deosebit de plastice în care se traduce impactul eului cu destinul.”
Observația este deopotrivă valabilă și pentru aceste cărți de „Levanterișuri”, „fântânișuri”, „vârtelnițe” & „maidaneze”, „coșuștisme” dintr-o Arcadia dunăreană, spațiu de specifică reprezentativitate, de un pitoresc etic aparte, cu tradiție certă și continuitate la vedere, engramat de sensuri etice, caracterologice, sociale, politice, familiale, cultural-artistice etc.
„Cavaler danubian” prin această geografie din sevele căreia s-a plămădit și sufletul autorului, dl Titu Dinuț dovedește acel simț filologic și cărturăresc pe care puțini poeți postmoderniști îl au, scriitorul amprentând într-un mod original și plin de savoare aceste texte reflectând, precum Coșuștea – ce se pierde în „brațele ostenite ale fabulosului Motru” -, „lacrima de râu care, din timpuri imemoriale, sclipește ca un giuvaier în visele și în amintirile noastre, intrând și sporind legendele și istoria unor locuri binecuvântate de oameni și de Dumnezeu.”
Dar să dăm cuvântul acestui prodigios aforistolog, ca să ne exprimăm în tonul inovațiilor lingvistice dinuțiene, care se desfășoară pe o largă paletă de teme și motive, de observații și notații morale, acoperind o diversificată tipologie socială contemporană, mereu în reluări de ultimă oră, în general o lume „băgată” în coșuștisme… Desigur, în cele peste 124 de pagini sunt, dacă am calculat bine, 619 formulări sentențiale / „coșuștisme”, trăiri, convingeri, observații de viață, străfulgeri paremiologice lapidare, calambururi, jocuri de cuvinte, prin care autorul, deși face referințe exprese la anumite aspecte, lasă mai totdeauna eo ipso punctele de suspensie să contureze în mintea cititorului tâlcul gândului respectiv.
Exempli causa – favente linguis! :
*Narcisismul nu miroase a… narcisă.
*De când Mitică triumfase în alegeri, partidul său promovase politica de … miticultură.
*Sunt și mulți semeni care s-au născut ca să-și plimbe umbra pe șosea…
*Lac să fie, că salamandrele cad din boltă…
*De când cu lupii albi, legislația noastră a permis și invazia unor legi… negre.
*Minciuna poate fi adeverită, dar și adevărul poate fi …mințit.
*Stelele or fi semințe de… floarea-soarelui?
*E ușor să repeți aceleași cuvinte, dar e greu când constați c-ai devenit… papagal.
*Valea nu se cucerește prăvălind peste ea dealul.
*Cunosc un gospodar harnic care vara și-a făcut sanie, iarna procurându-i zurgălăi…
*Când te pândește necazul, trebuie să schimbi… macazul.
*Acest cap plecat a fost iertat de prea multe săbii…
*Am aflat cu uimire că vizionarul era… orb.
*Într-un anume combinat de lângă Drobeta Turnu-Severin, apa a rămas…grea.
*Împăratul a poruncit să-i fie adus de îndată capul vinovatului. Slugile s-au întors doar cu căciula: capul fusese luat de alții…
*Nu tratați cu indiferență prețul cuverturilor de iarbă: Mai devreme, ori mai târziu, tot ne vor acoperi…
*Silvicultorii trebuie avertizați că dumnealui taie frunză la câini.
*Conform documentelor desecretizate. Noul director al CCRTUZ fusese vicepreședinte la DBMFS și colaborator la MGUTJL…
*În piața centrală, chiar florăreselor le cresc petale străjuite însă de spinii… prețurilor.
*În șuetele cinegetice este acceptată vulpea bearcă, dar nu și ursul cu coadă…
*Cuiul lui Pepelea nu dă semne de rugină… paremiologică.
Desfătare paremiologică de observații lumești și nimic mai mult.
Coșuștisme de Șișești…
Zenovie Cârlugea