Context
Armonia unei lumi se sporește și prin poezie, în general, dar și prin esențialul acesteia, în special.
Vrednică de stima sinelui, Mariana Stratulat își poartă satul (Coștei) în altruismul inimii, iar cuvântul în haina de sărbătoare a cărților.
În prezent, Mariana Stratulat este directorul Casei de Presă și Editură „Libertatea”, din Panciova, Serbia. Poate e mult, poate e puțin, să scrii douăzeci de cărți (cum vârsta fecioarelor despletite), dar e bine să ne știm rosturile pe acest pământ.
Cu acest nou volum, autoarea își rotunjește corola multitudinii de genuri literare pe care le-a abordat.
Emergența spirituală a Voivodinei cunoaște, astfel, plăceri estetice și se conectează la spiritul cultural național, într-un caracter jubilatoriu.
„Strigătul tăcerii” e vocea vocilor din voci. E atât de reconfortant să (te) invoci reflexiv în sincopa anilor, prin trăiri cumulative.
„Strigătul tăcerii” nu e doar un semnificativ titlu, e și o sintagmă (care conține două substantive în nominativ și genitiv, adică un subiect și un atribut substantivul genitival) prin care suntem introduși în tema conținutului de carte (o sută patruzeci și opt de pagini, (alte) referințe și o Prefață, semnată de dr. Florian Copcea).
De ce scriu femeile… este de ceva vreme un leit motiv care îmi acompagniază și îmi întărește idealul feminin al existenței.
Am ales și pentru acest demers această exprimare (folosindu-mă de Nota biobibliografică) deoarece am sufletul legat atât de satul meu, cât și de Festivalul de umor sătesc „Gura Satului”, care m-a propulsat, notele despre ediția 2001 constituind debut publicistic pentru Mariana Stratulat în Săptămânalul „Libertatea” (2002), cu referire la Trupa de teatru „Neica” din Coștei.
Liricul din noul volum este subordonat unui amplu tablou crestat cu (în)semne și voci ale alter-ego-ului care se exprimă unui imaginar martor, când la diateza reflexivă, când la cea activă (pronumele personal fiind subînțeles): „Nu am înțeles nimic / din ficțiunea vieții / când m-am raportat la realitate.”
Exprimările din voci alternează cu un monolog interior care seduce prin intenția de a induce anumite stări (tăinuind altele): „Îmi ascund sub pleoape spaima tăcerii / Și mă rog să nu-mi mărturisești / Că din versurile mele un curcubeu / Își va așeza un capăt / Să-ți slăvească jertfa de așteptare.”
La prima vedere, discursul liric semnat de Mariana Stratulat ar putea fi înțeles ca o refulare între epos și ethos, la o margine de suflet: „Frig, ceață și multă tăcere / vorbitoare / și-aducătoare de metafore / lirice.”
Dar până și schematica poemelor este anume aleasă (antologic) spre a undui trupuri constructive de un aparte înțeles: „Când cerurile s-au deschis ultima oară / am coborât în lumea esențelor.”
Că literatura feminină este un fenomen, se știe. Că literaturitatea acesteia își are un drum (sincope, enclave, tăișuri) se știe și se descoperă (acoperă) prin teme și simboluri, unele perpetue, altele profunde. Maniera de sorginte filosofic-meditativă în cartea Marianei Stratulat se plusează prin substanțe și stilistici emoționale și contextuale: „Înainte de a afla despre ecoul cuvintelor / credeam în căzuta tăcere a strigătului / înaripat / al bobului încolțit de grâu / al frunzelor arse într-un ochi de apă.”
Sunt exprimate multe credinți cuminți în lirismul conjugat în diferite forme (catrene, distihuri, versuri ermetic-retorice, monorime) în volumul jubiliar, pentru că tot atâtea neliniști (ne)cuvântate bat… la pas (cu sau fără titlu(!) poema feminină a prezentului (din noi): „Am văzut poeți / îmbuteliindu-și versurile / în sticlele / pe care le aruncau / în valurile apelor…”
Există o forță lăuntrică de exprimare prin prefixe și negații, ori prin exultante registre de (ne)comunicare sau retorici conclusive (cu spectrul ademenitor al unei concepții estetice proprii) care se încastrează în atitudini mistuitor de un altfel de Ars poetica: „Dacă vrei să ajungi nemuritor / nu -ți dezbrăca pielea de leu…”; „Trăiri neîmpărtașite / trăiește femeia(…)”.
Titlul inspirat al volumului care (se) include în „O sută și una de poezii” se poate raporta la o altfel de redescoperire de sine: „Fiecare om trăiește ca pe o mască / un Alter Ego al lui.”
Cartea îndeamnă la reflecție și redescoperirea propriei ființe prin actul creației: „Se spune că acolo / dincolo de timp / timpul este ne-timp / și că sufletele oamenilor / se întâlnesc cu îngerii.”
Tumultul trăirilor din carte sunt asemenea plutirilor în ape limpezi: „Viața mea a fost cuprinsă / În viața lor / Și invers.”
Nemoarte, nenăscute, nevândute sunt textele conjugate în limbaj stilistic. Unui lector avizat și lucid cunoscător al jocului prin cuvinte nu îi va scăpa inefabilul și ludicul cunoașterii de sine și pentru sine. Forța lăuntricului elegiac (vezi ciclul elegiilor) este revelatorie și trădează talentul îmbinării (ca în tehnica bulgărelui de zăpadă din proză) a sincretismului simbiotic, dând acea alternanță a primului vers din ultimul (și invers).
Scurte note de… final
Dar, ca o concluzie, în demersul discursului liric, poeta se dovedește a fi în ascendența unei proprii maniere expresioniste cu accente notabile în armonii de nebănuite înțelesuri și întrebări cu frământări (pe care le orânduie cu pricepere și forme versificative) care (se) derivă chiar și printr-un singur stih, distih sau tristih: „Îi simt rece mâna de cenușă.”
Uneori rima împerecheată, alteori versul alb, alteori repetițiile, fac versificația ca pe una melodioasă și lunecîndă în orchestrația „tăcerilor mute”, dar cu senzații ronsardiene sau baudelariene (ușor de decriptat aici și motivul șoimului sau al vulturului): „Deasupra noastră un vultur flămând se rotește.” E, cu siguranță, nu o dorință de zbor, ci o elocință, precum o sentință (în aforism premonitoriu).
Aparențe și esențe fac din creația semnată de Mariana Stratulat o voce rafinată care are propriul ecou.
(N.n. Prezentarea noului volum a avut loc în data de 8 martie, la sediul Consulatului Român de la Vârșeț, sub înaltul patronaj al E.S. domnul consul general Gheorghe Dinu. Au fost prezente și alte oficialități locale și reprezentați ai forurilor culturale. Numeroasa asistență a fost alcătuită din colegii autorului, familia, prietenii locali ori cei veniți din Țara mamă, județele Arad, Caraș, Timiș).
Florica R. Cândea / UZPR, Filiala Arad
Selecție și aranjament: Carina A. Baba, membru Salon Gutenberg Arad