Într-o lume românească bulversată de atâtea neliniști și spaime, de neîncredere în puterea culturii de a produce reînviere pe „puntea suspinelor” noastre de fiecare zi, din fericire mai există oameni care, cu dăruire și har, fac bine, prin reala lor vocație constructivă, Cetății. Și la Târgoviște, veche și celebră cetate generatoare de istorie și cultură românească, un astfel de infatigabil homo faber zidește de decenii bune fapte inubliabile „pentru minte și suflet”. Și, iată că l-am numit pe profesorul, publicistul, literatorul și editorul Mihai Stan ajuns în această vară la una din venerabilele și frumoasele vârste ale senectuții: 80 de ani.
Este de spus că, din 1990 încoace, acest homo faber și-a așezat pecetea personalității pe câteva zidiri care au adus acestei una din Cetățile Eterne ale românității, care este Târgoviștea, o recunoscută și perenă plus valoare: este inițiator și redactor-șef al revistei „Litere”, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, este, de asemenea, unul din importanții fondatori ai Societății Scriitorilor Târgovișteni și Filialei „Ion Heliade-Rădulescu” Dâmbovița a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, consilier editorial și senior editor al unor reprezentative publicații culturale târgoviștene și din țară, dar – și la acest construct ține cel mai mult – și creatorul uneia din editurile din Cetate, cu firmă inspirat aleasă – „Bibliotheca” și, în care, a publicat cărțile unor oameni de presă și de litere de renume garantat.
Născut la 9 iulie 1943 în București – și, pentru proiectarea biografiei sale, am apelat la „portretizările” din „Dicționarul general al literaturii române”, la „Dicționarul general al literaturii dâmbovițene” și la monografia „Societatea Scriitorilor Târgovișteni. Din istoria unei grupări literare” – Mihai Stan, din cauza unor restricţii de ordin politic (tatăl ofiţer, deţinut politic) se înscrie doar la Şcoala Tehnică de Petrol şi Gaze din Ploieşti, pe care nu o termină, fiind încorporat la o unitate militară de muncă. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic din Piteşti (1966). Este muncitor la depozitul de carte al librăriei din Găeşti. Profesor de limba şi literatura română la Institutul Special de Reeducare a Minorilor din Găeşti (1966-1977). Apoi profesor la Picior de Munte şi la Şcoala „Coresi” din Târgovişte (1989-2000).
Colaborează la „Dâmboviţa”, „Graiul Dâmboviţei”, „Jurnal de Dâmboviţa”, „Litere”, „Jurnal de Bucureşti”, „Curier”, „Literatorul”, „Sud”, „Eroica”, „Bucureştiul literar şi artistic” cu articole şi studii de specialitate. În perioada 1995-1996, moderează la Radio D Târgovişte o emisiune săptămânală de cultură ce avea ca rubrici permanente: „Capcanele limbii române”; „Cărţi pentru week-end”. Fondează editura „Bibliotheca” din Târgovişte (1997), al cărei director-proprietar este. Redactor-şef fondator al revistei „Limbă şi literatura română” a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dâmboviţa (1998), redactor-şef fondator al revistei lunare de cultură „Litere”, ce apare la Editura Bibliotheca, prin efortul financiar şi logistic al acesteia (din 2000), redactor-fondator al revistei de cultură „Armonia”, serie nouă (2005), membru în consiliul de coordonare editorială al revistei „Eroica” (2007), redactor la „Bucureştiul literar şi artistic” (2011). Secretar al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” din Bucureşti (româno-indiană) înfiinţată în 1987, vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale Româno-Indiene (2004), președinte al Societății Scriitorilor Târgovișteni și vicepreședinte al Filialei „Ion Heliade-Rădulescu” Dâmbovița a UZPR. Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (1999), distins cu Ordinul Ziariştilor clasa I-aur (2007), membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2005), membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul pentru proză (romanul „Paradis”) al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005), Premiul „I.C. Vissarion” pentru proză SF al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni pentru romanul „Clone 2. Exodul” (2012), premiul Uniunii Scriitorilor din România Filiala Piteşti pentru proză cu volumul „Drumul cărţii. Din jurnalul unui editor” (2018). Distins cu medalia „Meritul cultural” clasa I (2004), Diploma de Excelenţă a Primăriei din Târgovişte pentru activitate culturală (2010), Diploma de Onoare a Primăriei Municipiului Chişinău pentru contribuţia la fondarea şi organizarea Bibliotecii „Târgovişte” din capitala Republicii Moldova, prin donarea a circa 10000 de volume, Medalia „Meritul civic” decernată de preşedintele Republicii Moldova (2012), Distincția „Credință și fidelitate” și Premiul și Trofeul „Doru Dinu Glăvan” (2022) acordate de UZPR. În 2013 i s-a conferit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Târgovişte.
Nu puține sunt referințele unor marcante personalități culturale cu privire la personalitatea lui Mihai Stan, din care, spre ilustrativitate, am prelevat aceste câteva opinii:
„Ceea ce, indubitabil, îl caracterizează pe Mihai Stan este o fantastică memorie a limbajului epocii, darul de a jubila în termeni necunoscuţi generaţiilor ce au urmat – termenul de limbă de lemn a oficialităţii la toate nivelurile fiind, oricum, de factură generală. Capacitate placată pe vocaţia râsului, în ordinea când a grotescului, când a trăsăturii naturaliste, de viguros şoc şi lunecoasă aluzie. (…) Retorica autorului, pe de altă parte, trimite în corzi retorica limbii de lemn, în lingvistice confruntări de viu efect. Precum în acea celebră simfonie a lui Piotr Ceaikovski, unde imnul taberei considerate victorioasă face bucăţi imnul adversarului înfrânt.” (Barbu Cioculescu)
„Mihai Stan este un prozator și un publicist care se pliază cu uşurinţă pe aproape orice tehnică de redactare literară. Scrie în stil alert, dezinvolt, niciodată zgârcit cu digresiunile, uneori convulsiv. Mesajul romanului se retrage în spatele spectacolului de tip caragialian, jucat în faţa cititorului de toţi eroii cărţii.” (Lucian Chişu)
Așadar, Mihai Stan, la împlinirea celor opt decenii de petrecere a existenței sale prin această lume este o personalitate de o asemenea atitudine în orizontul culturii naționale, încât oricare localitate din cuprinsul României s-ar bucura să se mândrească, bineînțeles, cu numele său, dar Cetății Târgoviște i-a fost dat, în mod deosebit, acest privilegiu, considerându-l venerabil și profund respectat lampadofor cultural. Drept recunoștință, târgoviștenii îi aduc un binemeritat și sincer omagiu.
Prof. dr. George Coandă
Președintele Filialei „Ion Heliade-Rădulescu” Dâmbovița a UZPR
(Revista UZP, nr.30/2023)
Un comentariu pentru “Mihai Stan – un reputat „homo faber” al publicisticii și literelor târgoviștene”
Mihai Stan este conducătorul incontestabil al „Școlii de la Târgoviște” (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_de_la_T%C3%A2rgovi%C8%99te), poate cea mai veche școală literară a țării, ce vine de la Stoica Ludescu, familia Văcăreștilor, prin Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, mai târziu, Mircea Horia Simionescu, până în zilele noastre. Mulțumiri pentru dăruire și Mulți ani înainte!