Dacă am efectua un sondaj cu întrebarea de mai sus, cred că majoritatea respondenților ar spune că sărbătorim Revelionul și Anul Nou. Deși, conform datelor preliminare ale recensământului din 2022, creștini suntem în procent de aproximativ 90% din totalul populației țării, puțini știu că la 1 ianuarie sărbătorim praznicul împărătesc „Tăierea Împrejur după Trup a Domnului”, că îl cinstim pe Sfântul Vasile cel Mare și ne bucurăm că Dumnezeu ne-a mai dăruit un an de viață.
Tăierea Împrejur a Domnului este o sărbătoare instituită de Biserică (în sec. V), pentru a ne învăța că Mântuitorul S-a supus rânduielilor Legii Vechi și, prin această practică, înlocuită de Botezul creștin, ne arată că El s-a născut cu trup adevărat și a viețuit asemenea nouă, dar fără a avea păcate. Odată cu circumcizia I s-a dat numele Iisus (ebr. Mântuitor), „care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2,9).
Sfântul Vasile cel Mare (330-379), trăitor în Cezareea Capadociei, a studiat în cele mai vestite universități ale vremii, unde putea rămâne profesor, însă el a ales calea Bisericii. Devenit ierarh, a desfășurat o activitate teologică, liturgică, culturală și filantropică inegalabilă și a lăsat moștenire o operă impresionantă care cuprinde lucrări dogmatice, moral-ascetice, omilii și cuvântări, Liturghia care îi poartă numele etc. De asemenea, a înființat spitale, azile, case pentru primirea străinilor, cantine pentru săraci, orfelinate, școli și s-a ocupat de organizarea monahismului.
Pentru poporul drept-credincios, noaptea dintre ani și prima zi a Anului Nou sunt popasuri duhovnicești de rugăciune, în special de mulțumire față de Tatăl ceresc, de meditație asupra sensului vieții noastre, de reflecție asupra anului care se încheie și de a ne întreba cum ne vom înnoi lăuntric in anul care începe.
Ce am constatat, însă, în zilele premergătoare acestor sărbători? Am constatat că, din cele trei amintite, doar Anul Nou se bucură de atenție din partea multora dintre noi. Agitația, aglomerația in marile centre comerciale, cumpărăturile în cantități mari, traficul intens, nervozitatea, claxoanele însoțite de cuvinte și gesturi indecente, coloanele de mașini spre stațiunile montane și spre granițe, arată că preocuparea esențială a multor concetățeni este pentru distracție, petreceri, pregătirea de mâncări și băuturi alese și nu față de înnoirea spirituală. Pe lângă acestea, observăm că trenează in societate încă multe superstiții venite din păgânism, care nu au legătură cu învățătura Evangheliei. De pildă, la masa de Anul Nou trebuie să gătești pește, ca să „aluneci prin necazuri ca peștele prin apă”, neapărat să atârni vâsc deasupra ușii, pentru că aduce noroc, bunăstare și fericire în casă, să intri în noul an cu bani în portofel și fără datorii… Urările care se fac sunt standardizate, preluate din online, și sună astfel: „Să vă aducă Anul Nou …” , de parcă anul ar fi o persoană cu puteri miraculoase. Așa uităm, încet, de Dumnezeu! Preocuparea esențială a fiecărui credincios este nu pentru mâncare și băutură, ci de a se transforma pe sine, de a-și sfinți viața, de a se înnoi duhovnicește încă din primele clipe ale noului an. Așa ne învață, de pildă, Sfântul Teofan Zăvorâtul: „În viața duhovnicească, an nou este atunci când oricine dintre cei ce trăiesc în nepăsare să aibă râvnă pentru a se mântui și a plăcea lui Dumnezeu, căci atunci când el hotărăște aceasta, pe dinăuntru și pe dinafară lui, toate se reclădesc pe temeiuri noi – cele vechi trec și se fac toate noi. Dacă ai această stare înnoiește-o și va fi la tine Anul Nou… Toate lucrurile care se îmbulzesc în conștiința noastră de Anul Nou se înmănunchează într-unul singur: înnoirea noastră lăuntrică”.
Intrăm, așadar, în anul 2023. Să ținem cu toții seama de primenirea lăuntrică, pentru că anii noștri sunt „răi sau buni”, spunea patriarhul biblic Iacob. Depinde de noi și de harul lui Dumnezeu să-i facem buni și mântuitori. Preotul Gala Galaction ne învață că, în asemenea momente de sărbătoare, „nu este creștinesc nici să ne bucurăm până la pierderea cuviinței, dar nici să ne închidem într-un pesimism tăgăduitor”, ci să păstrăm „cu măsura propriei creștinătăți, calea de mijloc”. Așa să ne ajute Dumnezeu! Să ne dăruiască Tatăl ceresc ani mulți în pace și sănătate!
Preot Ionel Popescu