Diferențele sunt cu privire la ceea ce a fost înainte de Big Bang
Cosmologia este „știința cosmosului”, este studiul istoriei Universului, mai ales al originilor și al destinului său.
Istoria Universului este studiată în astronomie, filozofie și religie.
Piatra de încercare pentru un model cosmologic este modul în care tratează:
(1) problema Începutului Universului, inclusiv a condițiilor inițiale, dar și a celor „dinainte de începutul acestuia” și
(2) problema Sfârșitului Universului, ambele probleme abordate atât din punct de vedere științific, cât și din punct de vedere al concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului
La începutul secolul XX, „teoria Big Bang” s-a impus în lumea științifică drept cel mai probabil model al nașterii universului.
„Big Bang” are sensul de marea explozie ce se presupune că a avut loc acum aproximativ 13 miliarde de ani și care se presupune că se aflată la originea universului, aflat de atunci permanent în dezvoltare (în expansiune).
„Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, adică a nașterii și a existenței Universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul se extinde permanent încă de la apariția sa și de ce acesta pare a fi uniform în toate direcțiile.
Big Bang-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic, idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism.
În zilele noastre s-a ajuns ca „Teoria Big Bang” să fie un punct comun între știință și religie în sensul că ambele susțin că pornesc de la același punct comun, respectiv cel al „creării lumii din nimic”.
Cel care a întemeiat (pentru prima dată) teoria Big Bang asupra originii Universului este preotul și fizicianul belgian Georges Henri Lemaître (n. 17 iulie 1894 – d. 20iunie 1966),
În 1951, Papa Pius al XII-lea a declarat că teoria lui Lemaître validează științific catolicismul.
Totuși, preotul și fizicianul Lemaître s-a opus acestei proclamații, afirmând că „teoria Big Bang” este neutră și că nu este nici legătură și nici contradicție între religie și teoria sa.
Deși Georges Lemaître era catolic convins, el a fost contra amestecării științei cu religia, deși considera că „teoria științifică asupra Big Bang” și „teoria religioasă asupra Big Bang” nu se află în conflict.
Când Lemaître și Daniel O’Connell, consilierul științific al Papei, l-au sfătuit pe Papă să nu mai menționeze cosmogonia în public, el a fost de acord.
În anul 1981 un alt Papă a spus că „era bine să se studieze evoluția universului după Big Bang, dar nu ar trebui să facem cercetări în ceea ce privește Big Bang-ul însuși deoarece acela a fost momentul Creației și deci lucrul Domnului.” (sublinierile îmi aparțin)
S-a ajuns astfel ca Big Bang-ul să fie admis și de religie și de știință, ca „punctul comun” de pornire în crearea Universului. Dacă nu cumva nu se înșeală și religia și știința.
Diferențele sunt cu privire la ceea ce a fost înainte de Big Bang, acest „înainte” pe care nici religia și nici știința nu reușesc să-l explice pe bază de argumente credibile.
Într-un Univers (1) fără margini în spațiu și (2) fără un început și un sfârșit în timp, și pentru știință și pentru religie va domni un etern „mister plin de mistere”.
Momente de reflecție:
După facerea lumii, mii de ani a existat teoria religioasă, geocentrică, care considera că Pământul este o planetă fixă, plată, amplasată în centrul Universului, în jurul căreia se rotesc toate celelalte planete şi Soarele. Această teorie datează, de peste 2.000 de ani, începând cu primele scrieri Sacre, preluate în Sfânta Scriptură (Biblie), în care se găseşte şi astăzi.
Galileo Galilei a fost condamnat de biserică, în anul 1633, pentru susţinerea teoriei heliocentrice, considerată de inchiziţie ca erezie, de care savantul s-a dezis în faţa autorităţilor religioase pentru a-şi salva viaţa, dar de care, în convingerile sale, nu s-a dezis niciodată cu adevărat. Cu toate acestea, el a fost obligat să stea în arest la domiciliu până la sfârșitul vieții.
Giordano Bruno (n. ianuarie 1548– d. 17 februarie 1600, italian, erudit filozof, teolog, umanist, matematician, poet și teoretician al universului), a fost condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa heliocentrică şi asupra infinității universului, idei considerate eretice.
În urma acestei condamnări nedrepte și criminale, numele lui Giordano Bruno a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. „Pe mine mă puteţi arde, dar adevărul spuselor mele nu-l puteţi distruge. Secolele viitoare mă vor înţelege şi mă vor preţui !” au fost ultimele cuvinte ale lui Giordano Bruno pe data de 17 februarie 1600 înainte de a fi ars pe rug de criminala inchiziţie în Piața Campo dei Fiori la Roma.
Nicolaus Copernic (n. 19 februarie 1473 – d. 24 mai 1543) este considerat cel care a dat o fundamentare temeinică (în anul 1543) teoriei heliocentrice, potrivit căreia Pământul se rotează în jurul Soarelui, care se află în centrul Sistemului Solar, care la rândul său face parte din Calea Lactee, una dintre numeroasele galaxii din Univers, teorie care ulterior a fost dovedită ştiinţific.
Citate
„Ştiinţa poate să purifice religia de erori şi superstiţii. Religia poate să purifice ştiinţa de idolatrie şi false absolutisme”. (Papa Ioan Paul al II-lea)
„Universul este asemenea unei sfere infinite care are centrul peste tot şi circumferinţa nicăieri.” (Blaise Pascal, în Cugetări, 1669)
„Ce este omul în mijlocul naturii? Un neant faţă de infinit, un tot faţă de neant: o mijlocire între nimic şi tot.” (Blaise Pascal, în Cugetări, 1669)
„Sunt două excese la fel de periculoase: a exclude rațiunea, a nu admite decât rațiunea.” (Blaise Pascal)
„Funcţia supremă a raţiunii este să arate omului că unele lucruri sunt dincolo de raţiune.” (Blaise Pascal)
„Ateismul dovedeşte puterea minţii, dar numai până la un anumit punct.” (Blaise Pascal).
„Prin spaţiu, Universul mă cuprinde, mă înghite ca pe un punct; prin gândire, îl cuprind eu.” (Blaise Pascal, în Cugetări, 1669).
„Tot ce este făcut perfect prin progres, dispare tot prin progres” (Blaise Pascal).
„Există doar două feluri de oameni: oameni sfinţi care se consideră păcătoşi şi oameni păcătoşi care se consideră sfinţi.” (Blaise Pascal).
„Sus – un cer îndepărtat, albastru.
Sub mine – un astru.
În mine – universul reflectat.
Infinitul – mister plin de mistere.
Moartea – printre ere.
În mine – infinitul reflectat.”
(Din volumul de versuri „Noapte de iarnă” de Vavila Popovici).
02.01.2021
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa