Criza criticii literare și de artă / Între adevăr și amiciție
Nimic nu este mai important pentru societatea românească decât clasificarea limbajelor sale.Timp de două secole, clasicismul românesc s-a definit prin separarea, ierarhia și stabilirea scrierilor sale, iar revoluția romantică din timpul lui Eminescu s-a considerate ea însăși drept factor perturbator al clasificării datorită epigonilor. Or, de aproape 140 de ani, începând- fără îndoială- de la Maiorescu, are loc o schimbare importantă a spațiilor literaturii noastre: ceea ce se schimbă, se adâncește și se unifică este dubla funcție, poetică și critică, a scriiturii: nu numai că scriitorii fac ei înșiși critică, ci și opera lor enunță, adesea, condițiile…