„Rău cu rău, dar mai rău fără (Aurel) Rău!”
În anii `80, când eram elev la liceul de istorie-filologie, umbla o vorbă cunoscută în lumea literară clujeană, după o străveche zicală țărănească: „Rău cu rău, dar mai rău fără… Rău”, făcându-se, bineînțeles, referire la celebrul scriitor și traducător clujean Aurel Rău, ca redactor șef la Revista „Steaua”. Destui critici ai scriitorului, din invidie sau prostie, îl criticau pe Aurel Rău, că, de prin 1959, era conducătorul competent al prestigioasei reviste „Steaua” de la Cluj-Napoca, un model și o voce distinctă în peisajul literaturii române. Rău era de circa 30