În Austria Superioară conviețuiesc fericiți reprezentanții principalelor biserici ale planetei, landul fiind un exemplu de prietenie și viață bună între diferiții reprezentanți ai acestor religii. Dar, acest lucru nu era valabil în secolele anterioare, odată cu apariția Reformei lui Martin Luther (1517).
Iezuiții – cunoscuți și ca Societatea lui Isus sau Biserica înarmată a lui Isus – au fost principalii promotori ai Contrareformei, căutând să restabilească credința catolică în țări cu o veche tradiție catolică devenite cumva, între timp, protestante, precum Anglia, Austria, Germania, Olanda, Elveția. Numai o cunoaștere aprofundată a istoriei Bisericii Catolice, a Bisericii reformate și a Ordinului iezuit ne poate oferi crâmpeie de adevăr a implicării călugărilor iezuiți în acest proces de construcție și reconstrucție religioasă de loc simplu…
Deci, cele mai importante religii ale landului sunt Catolicismul și Reforma. Iată câteva mostre ale aplicării lor:
Biserica protestantă Martin-Luther din Linz. Parohia evanghelică A.B. Linz, orașul interior
Declarația noastră de misiune: „Vrem să trăim credința noastră creștină și să o facem tangibilă în diversitatea ei. Vrem să ne acceptăm responsabilitatea ca și creștini în societate și să o facem vizibilă. Vrem să fim deschiși pentru a oferi o casă oamenilor din cele mai diverse medii. Ca o biserică primitoare, căutăm dialogul pentru a ne menține vie credința” (https://www.linz-evang.at, vizitat pe 23 iulie 2023).
Într-o prezentare a bisericii pentru anul 2023 se scrie: „Ne ocupăm de toate nevoile, inclusiv de cele materiale. Un asistent social oferă informații despre drepturi sau centre publice de ajutor și știe unde să găsiți rapid ajutor în Linz, dacă drepturile și situația Dv sunt încă neclarificate. Oferim ajutor și sfaturi, o clarificare a situației cu un consilier social competent la fiecare 14 zile, luni în sediul parohiei. Datele respective pot fi găsite la Contact… Afișul ofertei poate fi găsit aici”…
În „Evagelischer Kirchenbote Linz”, Folge 1, 2023, pr. Wolfgang Ernst scrie următoarele: „Încredere prin cuvântul tu,/ Am fost hirotonit acum cinci ani la Viena, apoi primul meu gând a fost să păstoresc în Linz, la Biserica Martin Luther, bine situată. Sunt deja acasă cu serviciul meu aici, în Linz… Din septembrie (2023 – n.n) voi lucra ca rector al Diakonie Eine Welt din Viena. Aștept cu nerăbdare sarcina nouă și merg spre ea cu mare încredere, chiar dacă melancolia de zi cu zi crește puțin… Dar, Încrederea este și cuvântul cheie pentru această interpretare a Bibliei.
Sunt încrezător în aceia care fac lucrarea bună… până în ziua venirii lui Isus Hristos. Oricine mă cunoaște știe că sunt cel mai precis pentru detalii… Cuvintele de obicei mă deranjează, dar în acest verset al Bibliei, este un singur Cuvânt, care îmi dă multă încredere, și anume, cuvântul „tu”: Apostolul Pavel scrie aici unei întregi comunități, nu numai unei persoane. El a fost nu doar o figură remarcabilă, nu doar un predicator, nu doar șeful comunității din Filipi. El înseamnă toată lumea! Și nu doar fiecare în parte, ci, într-adevăr toți împreună, în relația lor unul cu altul și cu Hristos…
Unul dintre stimații mei profesori despre Vechiul Testament, James A. Loader ne-a învățat la facultate că nu poți face nimic singur când practici teologia. Dar, cine vorbește mai întâi cu Dumnezeu și apoi cu prietenii și cunoscuții lui, cu familia și ai lui din comunitate, cu cei care se implică într-o conversație sinceră, vorbește corect despre Dumnezeu. Deseori se spune că teologia este neștiințifică. Evaluarea ”inter pares” este pentru noi standard al teologiei de mii de ani… Doar prin consens, numai dacă se dovedește în comunitate, atunci este teologie rodnică. A vorbi despre și de la Dumnezeu este o sarcina comună, în caz contrar rămâne gândire zadarnică…
Din punct de vedere istoric, această scrisoare a apostolului Pavel a fost adresată bisericii din Filipi… Și eu cred pe bună dreptate: Biblia funcționează pentru toți oamenii. Prin urmare, această încredere nu poate fi limitată… Să credem există un zeu, iar el – susține Biserica cu atâta îndrăzneală – îi iubește pe toți oamenii necondiționat. Ca biserică, nu poți alege cine vine la tine și cine nu… Nu poți să spui, doar tu aparții și tu nu… Eu cred cu încredere că Biserica – în ciuda adversităţilor externe, poate merge înainte dacă îi acceptă pe toți oamenii. Al nostru Doamne, Iisus Hristos este atât de vizibil pentru noi ca și comunitate, deci, să fim încrezători că El o va duce la bun sfârșit. Tot aici, cu tine împreună. Amin”.
Biserica protestantă, parohia evanghelică Wels
Iată editorialul lui Christian Baldinger, din revista bisericii protestante din Wels, ”Impulse”, iunie 2023: ”Dragi cititori,/ O comoară care nu poate fi supraestimată de către Biserica Evanghelică este constituția sa democratică. Participarea și deciziile democratice modelează biserica noastră, iar alegerile pentru consiliile locale au loc în această toamnă. Alegerea reprezentanților comunității este fundamentul tuturor deciziilor bisericești. Consiliul parohial devine prezbiteriu, adunare supraintendentă și, din aceasta, sunt aleși membrii de sinodul la nivel austriac; în cele din urmă, aceștia aleg și episcopul.
Democrațiile trăiesc din faptul că bărbații și femeile își exercită dreptul de vot, Biserica noastră trăiește atunci când tu îți exerciți dreptul de vot. Faceți uz de acest drept. Puteți ajuta la determinarea modului în care comunitatea noastră va privi în viitor, puteți ajuta la determinarea priorităților… Aveți un cuvânt de spus la ce sunt folosiți banii noștri și vă puteți folosi experiența și talentele pentru a asigura reprezentarea comunitatii. Un apel la secretariat în acest sens este suficient: să lucrăm împreună pentru a ne asigura o comunitate colorată și vibrantă. Folosiți-vă dreptul de a alege: activ, pasiv sau ambele.
Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor catolici
„Punct de închidere” este denumirea impulsului de gândire cu care Departamentul de Pastorală a Vârstnicilor din Eparhia Eichstätt își închide întotdeauna circularele (https://kirchenzeitung-eichstaett.de/schlagzeilen/schlagzeilen/news/kirchenzeitung-ausgabe-nr-30-vom-23-juli-2023/): de data aceasta, este un paragraf din mesajul Papei Francisc pentru „Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor” din acest an, sărbătorită pe 23 iulie: „Prietenia unui vârstnic ajută un tânăr să nu reducă viața la prezent și să-și amintească că nu totul depinde de abilitățile cuiva. Pentru persoanele în vârstă, prezența unui tânăr deschide speranța că ceea ce au trăit nu se va pierde și că visele lor se vor împlini”…
„Ziua Mondială a Bunicilor și a Vârstnicilor” este sărbătorită abia din 2021, dar nu este cunoscută încă pe scară largă. Dar, un lucru este clar: Papa Francisc, cel care a introdus-o, nu o vede ca pe un eveniment închis pentru studenții mai mari, ci, îi responsabilizează în mod deliberat pe tineri – în special pe cei care vor pleca în curând la Ziua Mondială a Tineretului de la Lisabona. „Înainte de a pleca, du-te să-ți vizitezi bunicii”, recomandă Papa, în vârstă de 86 de ani. Pe de altă parte, el îi face pe vârstnici să „însoțească cu rugăciunile voastre tinerii care urmează să sărbătorească Ziua Mondială a Tineretului”.
Tema celei de-a 3-a Zile Mondiale a Persoaelor Vârstnice, „Milostivirea Lui din neam în generație” (Luca 1,50) creează în mod deliberat o legătură cu Ziua Mondială a Tineretului, care se desfășoară în perioada 1-6 august 2003, la Lisabona, și a cărei temă este „Maria s-a sculat și a plecat repede” (Luca 1,39): acest pasaj biblic vorbește despre tânăra Maria, care pornește să o viziteze pe verișoara ei mai mare, Elisabeta. În dioceza de Eichstätt, un grup de tineri pleacă pe 27 iulie 2023 pentru a participa la tradiționalele „zile de întâlnire” desfîșurate în dioceza de Aveiro, pe coasta de vest a Portugaliei, înaintea Zilei Mondiale a Tineretului de la Lisabona. Președintele eparhiatului de tineret din dioceza de Eichstätt este Domvikar Korbinian Müller.
Canonul emerit Leodegar Karg a ocupat odată această funcție și a fost pastorul pentru tineret al eparhiei când prima Zi Mondială a Tineretului s-a desfășurat la Roma, în 1986. Nu exista nici o excursie organizată de eparhie la acea vreme, „totul abia începea pe atunci”, își amintește bărbatul în vârstă acum de aproape 83 de ani, „și totul s-a dezvoltat puternic sub Ioan Paul al II-lea”… În timpul mandatului lui Karg, organizarea zilelor de concediu școlar sau „zile de orientare” a determinat viața de zi cu zi. Astăzi, totul „a dispărut puțin”, recunoaște Karg… Dar, el este încă interesat de ceea ce se întâmplă la pastorala pentru tineret: de exemplu, după Corona, munca de tineret a asociației nu s-a prăbușit, așa cum se temea Karg, care a fost întotdeauna un om de familie până la capăt: și-a văzut în mod regulat numeroasele nepoate și nepoți, care au de mult timp propriile familii și, la rândul lor, câțiva nepoți. „Dar, cea mai tânără generație este încă prea tânără pentru a merge la Lisabona pentru Ziua Mondială a Tineretului, explică el… Karg crede că „Ziua Mondială a Bunicilor și a Vârstnicilor” este o idee bună: „Este frumos când Papa atrage atenția asupra ei”. Pentru a promova uniunea dintre bătrâni și tineri, „care nu poate strica niciodată”…
Edith-Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Foto: Wikipedia