La 15 martie 1924 apărea la Târgu Jiu primul număr al ziarului independent „Gorjanul”, ca „organ de cultură și informațiuni” fondat de Jean Bărbulescu (n. 11 iunie 1890, loc. Bogați, jud. Dâmbvovița – m. 8 mai 1957, Tg.-Jiu). A urmat școala în satul natal și la Campulung-Muscel, după care a făcut studii de comerţ superior la Bucureşti. În perioada 1908- 1915, este funcţionar la secţia din Hurezani a Bancii Generale a Gorjului, iar în anii războiului (1916-1918) va fi combatant, obţinând distincţii, chiar decoraţii.
Renunțând la cariera comercială, după război se va dedica presei, înființând, ca director-proprietar, la 15 martie 1924, ziarul „Gorjanul”, mai întâi bilunar, apoi de trei ori pe lună, după care va deveni hebdomadar (avea deja experiență editorială, editând în 1909, împreună cu alți fervenți publiciști gorjeni, revista „Zorile – Biblioteca tinerimei”, devenită „Revistă literara şi artistică”).
„Gorjanul” a fost tipărit, mai întâi, la Craiova, iar din 1933 la tipografia sa din Târgu Jiu, achiziţionată, între timp, de la Bucureşti. De la bun început, se preciza că ziarul nu se va amesteca în „luptele politice”, dorindu-și să fie un mesager „de la un colţ la celălalt al judeţului”, valorificând în materialele publicate „informaţiuni” din domeniul cultural, politic, social–economic, punând un accent deosebit pe jurnalistica de factură culturală. Acest organ „de cultură și informațiuni” (înregistrat la Tribunalul Gorj, sub nr.2 din 12 mai 1938), s-a dovedit „cea mai longevivă publicaţiune de pe aceste meleaguri”, cunoscut în țară, chiar în lumea literară a epocii, bucurându-se de colaboratori de prestigiu (Octavian Goga, Tudor Arghezi, Cezar Petrescu, Vasile Militaru, Eugen Constant, Tudor Mușatescu ș.a.), alături de condeieri străluciți ai Gorjului, unii chiar scriitori: Al. Calotescu-Neicu, Sebastian Hortopan, Victor Hortopan, Ion Mara, Ion Romanescu, Constantin I. Goga, Sabin Velican, Constantin Uscătescu, Stelian Sterescu, Dumitru Tătăroiu, Ella Frunză, Aurelia Stamatoiu, dr. Constantin Lupescu, dr. Ilarie Popescu ș.a.
La jubileul din 1934, „inimosul director al Gorjanului” era felicitat de confrații din țară, „Revista Funcţionarilor Publici Administrativi” din Judeţul Teleorman consemnând că „biruinţa Gorjanului este biruinţa presei din provincie, zece ani de muncă, de perseverare, de luptă cu toate greutăţile inerente unei publicatiuni”. Iar „Cuvântul Sanitarului” din Buzău menționa: „Gorjanul este o podoabă a presei, iar directorul lui d. Jean Bărbulescu, o mândrie a ziarismului de provincie”. În numărul respectiv, de 44 de pagini, o adevărată enciclopedie a Gorjului cultural și istoric, erau inserate și alte aprecieri frumoase la adresa vrednicului director-proprietar care dădea, astfel, un exemplu de a face presă în provincie. „Directorul ei, d. JEAN BĂRBULESCU, este azi Vice-Preşedintele Sindicatului Presei din Oltenia. Numărul acesta are un cuprins bogat, admirabil selectat şi ordonat. Găsim în el articole şi poezii de-ale nenumăraţilor colaboratori, care au ţinut să răspundă cu scrisul lor la apelul acestei gazete, supranumită «decanul ziarelor din provincie». Geloasă de asemenea reputaţie meritată, Gazeta Noastră Cooperativă (din Teleorman) se leagă cu jurământ s-o urmeze pe aceeaşi cale, cu vrednicie.”
Numărul jubiliar din 1933, apărut la finele anului, de reală calitate în toate componentele (format, copertă, hârtia, literă, clişeele, conţinut variat şi complet) mai reproducea aprecieri din partea altor publicații: „Muscelului Nostru”, „Nădejdea” din Turnu-Severin, „Tractorul” din Turnu-Măgurele, „Tribuna” din Sibiu („se ridică deasupra tuturor ziarelor de provincie, servind drept exemplu”), ziarele centrale „Viitorul”, „Dâmbovița”, „Românul” („model al publicaţiilor regionale”) ș.a.
Recunoscut, așadar, în topul Federației Presei din Provincie, ziarul „Gorjanul” apare și în anii războiului, ultimul număr al său fiind cel datat 30 decembrie 1947, în doar două pagini, lăsând să se înțeleagă nu numai greutățile insurmontabile de tot felul cu care se confrunta, în noul regim, dar, fără a-și preveni cititorii, sugerând „închiderea” ziarului.
Într-adevăr, în 1948 tipografia îi va fi confiscată, iar în 1951 va fi arestat şi încarcerat la Craiova și Ghencea, apoi va fi dus la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Revenit din închisoare, va lucra ca muncitor la „Sovrom Petrol” Târgu-Jiu. Bolnav și în mari lipsuri, moare la 8 mai 1957, în spitalul din Bumbești-Jiu (Sadu) și va fi înmormântat în Cimitirul Ortodox din Tg.-Jiu. Mormântul său se află în grija cotidianului „Gorjeanul”.
Un bun prieten al lui Jean Bărbulescu a fost poetul Tudor Arghezi, fost internat politic în Lagărul de la Tg.-Jiu (2 octombrie – 20 decembrie 1943), care, în tableta „Gorjiul şi Gorjanul” din „Adevărul” scria: „La o săptămână, la două, poşta oltenească îmi aduce ziarul «Gorjanul». Cum sunt şi eu o ţâră Gorjan, odată prin lagăr şi odată prin descendenţă, mă reped numaidecât să-l desfac. Am neamuri de Tudori la Cărbuneşti, pe care nici nu le cunosc. Dar mi-e dor de ele. Materialul ziarului mă interesează orişicum şi orişicând (…) Directorul ziarului, d. Jean Bărbulescu, îl scoate de 23 de ani. E un personaj scurtac, bondoc şi un om de mare ispravă, de care mă leagă o ineluctabilă suvenire. Lua drumul adeseori până la închisoare. Mă aştepta în biroul comandantului, colonelul Leoveanu, – alt mare om cumsecade – şi scotea din buzunarul paltonului, pentru deţinut, o sticlă de «apă minerală». Clocea sub dop, de ani de zile, cel mai bun vin sau rachiu. La puşcărie, o picătură de drojdie e animatoare.” (tabletă reprodusă în „Gorjanul”, anul XXIII, no 45, Tg.-Jiu, 11 Decembrie 1946, p. 1.)
*
După 22 decembrie 1989, reluând tradiția valorosului ziar interbelic, va fi editat cotidianul „Gorjeanul”, având ca redactor-șef pe Nicolae Brânzan, apoi pe Constantin Băleanu, Victor Buneci, iar azi pe Ana Maria Stoica. Din anul 1994 am devenit colaborator al cotidianului „Gorjeanul”, timp de 20 de ani, considerându-l ziarul meu de suflet. La editura „Gorjeanul” mi-a apărut și prima carte de poezii „Limpezimi de mărgăritar”, în anul 1994. Stabilită la 14 ani în Târgu Jiu, dar de origine dâmbovițeană, am avut multă prețuire față de „Gorjeanul” și de fondatorul său, conjudețeanul Jean Bărbulescu. Aici am publicat articole pe teme social-culturale, poezii, eseuri și intreviuri la rubrica „Personalități gorjene”.
Din toamna anului 2022, Filiala Gorj-Mehedinți a UZPR, a cărei membră sunt, poartă numele marelui gazetar Jean Bărbulescu.
Zoia Elena DEJU
(Revista UZP, nr. 29/2023)