În seria expozițiior de pictură deschise din ianuarie încoace la Cercul Militar Național din București, se înscrie și cea cu titlul „Memoria clipei”, dedicată regretatului artist plastic Albin Stănescu(n. 5 iunie 1938 – m. 23 februarie 2023). Un nume se pare mai puțin cunoscut publicului larg, astfel încât inițiativa Studioului de Arte Plastice al Armatei de a-l omagia la Galeria Foaier poate avea nu numai valoarea unui act reparatoriu, ci și cea a unei relansări binemeritate. Se știe că în credința noastră creștină ortodoxă, sufletul celui adormit trebuie pomenit ori de câte ori tradiția Bisericii o cere. Deloc întâmplător, așadar, această expoziție a fost gândită pentru intervalul 10 aprilie: luni, prima zi din Săptămâna Patimilor, pe parcursul căreia, conform rânduielilor canonice, cu toții am rememorat în taină ultimele zile din viața lui Isus de dinaintea Învierii, și 23 aprilie: duminică , dată din calendar ce marchează plecarea la Cer a pictorului și graficianului octogenar. Cu alte cuvinte, artistul consacrat Valentin Tănase, în calitate de principal organizator al evenimentului, și-a făcut datoria creștină și morală față de fostul său coleg de breaslă. La vernisajul din 11 aprilie de la Sala Foaier, plină ochi de invitați, în ciuda ploii reci și intense de afară, acesta mărturisea, printre altele: „Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat puterea să organizez această expoziție, chiar dacă este una postum. Albin Stănescu a fost ultimul mohican al Cercului de Creație din cadrul Studioului de Arte Plastice al Armatei, unde a lucrat începând din 1970, împlinindu-și pe parcursul a patru decenii de activitate artistică visul său de tinerețe: pictura de șevalet. Dintre lucrările sale de inspirație istorică, iată, avem aici expusă „Bătălia de la Posada”, o lucrare etalon pentru pictura lui, realizată la începutul anului ‘70, care a făcut epocă…”. Toți cei prezenți ne-am îndreptat privirea spre acest tablou de referință, situat pe peretele din stânga, în dreptul căruia, pe colț, a fost aranjat pe o măsuță un mic cadru static „In Memoriam”, cu fotografia, pensulele, paleta de lemn, tuburile de vopsea ulei, scrumiera și ceașca de cafea ale răposatului. Am înțeles că, din cele cca 30 de lucrări semnate Albin Stănescu, expuse post-mortem pe simezele de la Cercul Militar Național, dintre care peisajele sunt de dată relativ recentă, „Bătălia de la Posada” s-a bucurat de un succes aparte, fiind mediatizată cel mai mult de-a lungul timpului, poate din acest motiv a și fost aleasă pentru a reprezenta afișul expoziției, lipit în dublu exemplar pe geamurile galeriei. Este o pictură ce exprimă pasiunea absolută pentru subiectele de inspirație istorică, o pictură în care autorul reușește să transfigureze scenele teribile de luptă din războiul petrecut în anii 1330 între Regatul Ungariei și Țara Românească. Uitându-te cu atenție la personajele înfățișate pe pânză, înarmate cu sulițe, arcuri și pumnale, îți imaginezi ce s-a întâmplat atunci „în valea stâncoasă, strâmtă și adâncă ”, numită „posadă”, în care, potrivit cronicarilor vremii, trupele din armata regelui Carol de Anjou , atrase în capcana întinsă de voievodul Basarab I, au fost măcelărite, lovite cu pietre și zdrobite.
Excelentă ideea lui Valentin Tănase de a fixa la intrare, pe șevaletul artistului omagiat, o foaie mare cu un text propriu, în care îl elogiază pe Albin Stănescu. Iată ce a scris V.T. : „Când moare un artist, avem impresia că paleta de culori a realității înconjurătoare își pierde o parte din strălucire, căci artiștii sunt cei care trezesc la viață culorile și le înfățișează semenilor într-o nouă lumină, transfigurate prin viziunea lor creatoare. Un astfel de magician a fost pictorul și graficianul Albin Stănescu. Format la școala tradiției figurative clasice în pictură, cu o activitate artistică acoperind mai bine de 60 de ani, din care peste patru decenii în slujba Ministerului Apărării, în cadrul Studioului de Arte Plastice al Armatei, artistul a lăsat moștenire posterității un număr impresionant de opere de artă. A debutat încă din tinerețe cu ilustrații și benzi desenate în presă și revistele pentru copii și adolescenți, a realizat coperte și ilustrații de carte, afișe de teatru și film, devenind unul dintre cei mai prolifici și reputați graficieni ai timpului. Astăzi, exemplare ale publicațiilor în care apar ilustrații și imagini, purtându-i semnătura, sunt considerate valori de patrimoniu de către colecționarii avizați. Dincolo de prodigioasa sa activitate în domeniul graficii publicitare și de șevalet, Albin Stănescu s-a afirmat în anii maturității ca un remarcabil, original și profund pictor. A abordat cu mare talent pictura istorică, portretul și peisajul, având o reală înclinație către reflectarea marilor momente și personalităților din trecutul național, dar și către lumina însoritelor plaiuri ale Deltei Dunării, sau ale spațiilor și locurilor cu încărcătură istorică. Știința desenului, de acuratețe anatomică, stăpânirea temeinică a regulilor compoziției de tip clasic, imaginația și vasta sa cultură enciclopedică, i-au permis să abordeze o pictură de adâncime filozofică, cu trimiteri simbolice, dovedind o atracție către teme suprarealiste. Atenția pentru acuratețea detaliilor, o gamă cromatică îndrăzneață, dar echilibrată, axată pe tonuri calde, ca și o anumită interiorizare, de înghețare a clipei trecătoare într-un moment unic, irepetabil, particularizează creația sa picturală, individualizând-o și făcând-o recognoscibilă de la prima privire. Urmând dictonul: „Arta nu reproduce vizibilul, ci face vizibil” (Rene Huyghe, n.n.), artistul introduce privitorul într-un univers în care coordonatele onirice ale visului devin realități concrete, palpabile, purtătoare ale unor sensuri și semnificații ce se cer a fi descoperite cu o anumită răbdare. Cu adevărat, Albin Stănescu a fost un creator de vise”.
Eugenia Vasile/ UZPR