Bazat pe cartea lui Jigna Vora, „Behind Bars in Byculla: My Days in Prison”, filmul „Scoop” spune povestea unui reporter încarcerat pe nedrept. De la evidențierea realităților de gen ale unei societăți patriarhale până la comentarea decadenței în etica jurnalistică, producția atinge unele dintre cele mai importante probleme ale vremurilor noastre.
Complotul se învârte în jurul uciderii unuia dintre cei mai importanți reporteri indieni și încarcerării altuia – un incident din viața reală documentat în cartea lui Vora. În timp ce povestea se bazează din incidente din trecut, portretizarea încarcerării greșite din India de astăzi apare ca un memento oportun pentru, așa cum remarcă personajul lui Imran, „Uită-te pe fereastră pentru a afla adevărul”.
Producția duce publicul prin călătoria jurnalistei încarcerate Jagruti Pathak (interpretată de Karishma Tanna), care dă dovadă de pasiune, expertiză și ambiție la locul de muncă. Dar calificarea ca reporter excelent nu o menține în cărțile bune ale celor de la putere pentru mult timp, transformând-o într-un „țap ispășitor” care trebuie să suporte greul unui sistem de ordine și lege eșuat.
Imran, redactorul-șef la agenția de presă a lui Jagruti (interpretat de Zeeshan Ayyub), subliniază mașinațiunile unei ordini corupte și patriarhale, care îi protejează pe cei de la putere cu prețul demnității lui Jagruti: „Cine altcineva ar putea fi un țap ispășitor mai bun decât un reporter de investigație de succes?”.
„Scoop” oferă o imagine realistă a vieții din spatele gratiilor, în special pentru cei care sunt încarcerați pe nedrept. Dezbaterile cu privire la caracterul acuzatului au apărut pe ecranele de televiziune și peste tot în presa scrisă, fără a ține cont de adevăr și par a fi ciudat de familiare. Publicul care a asistat la procesele media, hărțuirea cibernetică și blamarea victimelor au devenit o normă în prezent. Limbajul unei astfel de hărțuiri este alimentat de misoginia față de femeile care își revendică acțiunea împotriva tuturor. Telespectatorii indieni, dar nu numai, sunt familiarizați cu postările care etichetează femeile drept „vrăjitoare”, „practicante de magie neagră” și așa mai departe…
„Scoop” face o treabă remarcabilă în a portretiza personaje feminine care nu se sfiesc să fie ambițioase. Jagruti arată că ele merg pe coji de ouă chiar și în spații presupus sigure – la serviciu și acasă. Acuzațiile împotriva ei sunt pline de misoginie, etichetându-o drept „amanta” acuzatului principal într-un caz de crimă. Foștii colegi ai lui Jagruti spun povestea ei, în care a împărțit închisoarea cu criminalii despre care a relatat și arată amploarea animozității față de o femeie de succes la locul de muncă. Cariera ei ilustră se reduce în mod convenabil la… încarcerarea ei.
Producția facilitează dezbateri despre etica și decența jurnalistică într-un mod care stabilește imediat un dialog cu vremurile noastre. „A privi pe fereastră”, așa cum este citat de Imran, devine o metaforă pentru căutarea adevărului, ca jurnalist. Potrivit feminisminindia.com, personajul lui Imran reamintește publicului în repetate rânduri că jurnalismul nu înseamnă să-i mulțumească sau să îi distreze pe cei de la putere. Ghidat de etica sa, Imran refuză să se închine în fața puterii. El îndeamnă să fie concediat pentru că a spus adevărul – un act care readuce în minte amintiri proaspete despre jurnaliştii indieni care au ales demisia în locul compromisurilor în îndatoririle jurnalistice. „Scoop” transmite un mesaj clar: „treaba” unui jurnalist nu este să fie un „ticălos” pentru cei de la putere, ci să-i pună la îndoială.
Filmul se încheie cu un omagiu sfâșietor adus jurnaliștilor indieni care au fost asasinați sau încarcerați pe nedrept: „Din 2000, aproape 102 jurnalişti au fost arestaţi, ucişi sau dispăruţi”. (redacția UZPR)
Foto: YouTube