O delegație din Ashgabat s-a întâlnit recent cu oficiali ONU la Geneva, pentru a discuta despre parteneriatele strategice în curs dintre Turkmenistan și Națiunile Unite. Potrivit meduza.io, oficialii turkmeni fost puși în fața unei investigații din 2021 a Proiectului de Raportare a Crimei Organizate și a Corupției (o rețea internațională de jurnalisti de investigație, cunoscută și sub numele de OCCRP), care a descoperit cum, pe fondul penuriei larg răspândite de alimente, președintele turkmen Gurbanguly Berdimuhamedov i-a acordat nepotului său un contract de 25,7 milioane de dolari pentru a importa produse de bază subvenționate de stat.
Ancheta OCCRP a oferit o privire fără precedent asupra modului în care președintele și membrii familiei sale – începând cu seniorul Berdimuhamedov, care a condus Turkmenistanul din 2006 până în 2022, înainte de a transfera puterea fiului său, Serdar – controlează activele economice ale țării. Un scurt documentar care a însoțit ancheta OCCRP are aproape 199.000 de vizualizări pe YouTube și este blocat în prezent în Turkmenistan. „În timpul întâlnirilor la Geneva, mai mulți oficiali ONU și-au exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care contractele de stat sunt înmânate rudelor președintelui. Delegația turkmenă a negat acuzațiile, desigur”, a declarat jurnalistul Ruslan Myatiev, care a fost co-autor al anchetei.
Statul, codaș mondial la libertatea presei
Myatiev este redactorul revistei Turkmen.News, o instituție de presă independentă, cu sediul în Țările de Jos. Fiul unor proeminenți jurnaliști turkmeni, Myatiev a lucrat ca reporter sportiv pentru un ziar local când era adolescent și a continuat să studieze jurnalismul la Universitatea Americană din Asia Centrală din Bishkek. La absolvirea din 2008, însă, a trebuit să excludă plecarea acasă pentru a lucra ca jurnalist, din cauza deteriorării rapide a situației drepturilor omului în Turkmenistan. „După ce a ieșit la iveală că părinții mei lucrau ca jurnaliști independenți, au fost concediați de la locul de muncă. Tatăl meu a fost atacat în stradă. Părinții mei s-au confruntat cu amenințări și cu probabilitatea de a fi întemnițați pentru acuzații false, așa că am plecat”, a spus Myatiev pentru The Beet din Olanda, unde el și familia lui locuiesc de când au primit azil politic, în 2010.
Circumstanțele care i-au determinat pe Myatiev să fugă din Turkmenistan nu sunt unice. Jurnaliştii din întreaga lume se confruntă cu cenzură, hărţuire şi ameninţări cu moartea. Peste 900 de jurnalişti au fost ucişi din 1993 – marea majoritate cu totală impunitate pentru făptuitori. Organizația Reporteri fără frontiere a clasificat situația libertății presei drept „foarte proastă” într-un record de 28 de țări în 2022, în alte 42 fiind clasificată drept „dificilă” și în 62 ca „problematică”. Chiar și în acest context, Turkmenistanul iese în evidență. Astăzi, țara ocupă locul cel mai de jos, cu cei mai proeminenți indici de corupție. Alegerile sunt trucate, familia Berdimuhamedov domină instituțiile politice și economice, corupția este sistemică și există toleranță zero față de disidența politică. Guvernul menține, de asemenea, un control strict asupra spațiului informațional; principalele instituții de presă, inclusiv agenția de știri TDH, ziarele Turkmenistan și Neytralny Turkmenistan și canalul TV Altyn Asyr sunt deținute de stat și difuzează propagandă guvernamentală.
Jurnaliști supravegheați și urmăriți, inclusiv peste hotare
Critica la adresa președintelui și a altor oficiali guvernamentali este strict interzisă. Jurnaliştii care sfidează regulile sunt urmăriţi penal, închişi, torturaţi şi chiar ucişi. „Mediul media din Turkmenistan este abisal. Guvernul nu vrea să asculți altceva decât media de stat. Și mass-media lor de stat este ca propaganda sovietică. Guvernul suprimă orice critică la adresa politicilor și acțiunilor sale, lăsând cetățenii neîncrezători în sursele independente de informare”, a declarat Bruce Pannier, fost jurnalist Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL). „Regimul turkmen a condus țara cu o mână de fier, nepermițând nicio presă independentă să apară în țară. Autoritățile îi supun pe mulți cetățeni, inclusiv jurnaliști, supravegherii fizice și digitale. În prezent, jurnalistul Nurgeldi Halykov ispășește o pedeapsă de patru ani de închisoare pur și simplu pentru că a împărtășit o fotografie a reprezentanților Organizației Mondiale a Sănătății în Turkmenistan în primul an al pandemiei globale de COVID-19. De asemenea, jurnaliştilor li se pot interzice călătoriile în străinătate, așa cum s-a întâmplat cu veteranul Soltan Achilova”, a explicat și Gulnoza Said, coordonatorul programului pentru Europa și Asia Centrală în cadrul Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor.
Jurnaliştii turkmeni nu sunt în totalitate în siguranţă nici în străinătate. Cazurile de represiune transnațională care vizează personalitățile opoziției și jurnaliștii independenți sunt din ce în ce mai frecvente în întreaga lume. Și regimul din Turkmenistan nu este străin să se implice în astfel de tactici. Numai în 2021, Ministerul Securității Naționale a hărțuit și amenințat în mod repetat rudele lui Rozybai Jumamuradov și Devlet Bayhan, doi jurnaliști exilați care raportează pentru The Chronicles of Turkmenistan, în efortul de a-i reduce la tăcere sau de a-i presa să se întoarcă în Turkmenistan.
Investigațiile continuă…
Pentru a ajunge la cititorii din Turkmenistan, publicațiile independente sunt forțate să se bazeze pe o varietate de metode de comunicare, de la rețelele sociale și aplicațiile de mesagerie la site-uri oglindă. Astfel de metode au făcut din Turkmen.News o poveste de succes; Myatiev a început să lucreze independent în 2010, adunând știri despre Turkmenistan într-o explozie de e-mail-uri pe care a trimis-o către 300 de persoane din contactele sale. Oamenii au început apoi să-l contacteze și să-i ceară să fie adăugați pe lista lui de corespondență. Într-un an, Myatiev a adunat o bază de abonați de 3.000 de oameni. Câțiva ani mai târziu, și-a transformat buletinul informativ într-un mijloc de presă folosind nimic altceva decât propriile sale economii. „Nu există venituri din reclame. Cei care ne citesc în Turkmenistan fie nu au mijloacele tehnice de a ne dona, fie se tem să facă acest lucru. Cei care ne citesc din străinătate sunt studenți sau migranți care nu își permit să ne susțină financiar. Echipa mea este formată din trei oameni și jumătate”, a adăugat Myatiev.
Pe de altă parte, News este prima și singura organizație din Turkmenistan care s-a alăturat rețelei OCCRP – o onoare acordată doar celor mai riguroase și obstinate instituții de investigație din întreaga lume. Din 2021, Myatiev a fost co-autor al mai multor investigații detaliate privind corupția și nepotismul din Turkmenistan și este, de asemenea, un membru activ al Campaniei pentru Bumbac, care luptă împotriva muncii forțate impuse de stat în Asia Centrală. „Fiecare dintre investigațiile noastre ne crește baza de adepți și numărul de surse pe care le avem în țară”, a spus Myatiev, pentru The Beet.
Între timp, Cronicile din Turkmenistan documentează cu răbdare și meticulos abuzurile drepturilor omului în țară de mai bine de 15 ani. Postul a strâns peste 107.000 de abonați pe YouTube, plasându-l la egalitate cu alte instituții media notabile din Asia Centrală. (redacția UZPR)
Foto: Sebastien Bourguet/Unsplash