Fiindcă din copilărie locuiesc pe malul stâng al Dunării și sunt profesor de geografie, m-a interesat tot ceea ce este legat de bătrânul fluviu. Am fost de două ori până acum până la izvoarele sale și de mai multe ori la vărsarea ei în Marea Neagră, în Deltă. Azi, 30 iunie, de Ziua Dunării, pe malul ei, la Cetatea Medievală a Severinului are loc un concert muzical care reunește un număr mare de severineni și împreună vom saluta de la înălțime apele fluviului care ne aduc permanent o mulțime de foloase.
Dunărea este singurul fluviu european care curge de la vest spre est, este al doilea ca marime din Europa, după Volga, izvoraște de sub vârful Kandel (1241 m), din Munții Padurea Neagra, Germania. În localitatea Donaueschingen, cele două pârâiașe – Brigach și Breg – se întâlnesc, se înfrățesc, își amestecă apele în parcul unui străvechi așezământ privat, castelul Fürstenberg. Apoi pornesc unite către est. Vor străbate într-o lungă și anevoioasă călătorie, de aproximativ 2860 km, calea către Marea Neagră fericind și aducând foloase la milioane de europeni.
Ambele izvoare ale Dunării au fost frumos amenajate de către cetățenii germani, conștienți că mulțime de turiști sunt dornici să vadă punctele de pornire ale mărețului fluviu și le vor vizita. La unul dintre izvoare se află un complex statuar, reprezentând două femei, o mamă, simbolizand Europa, ce îi arată fiicei sale , Dunarea, calea pe care trebuie s-o urmeze . La celălalt izvor (care este într-o așezare urbană, adică nici vorbă de stânci și prăpăstii) se află un complex de construcții frumoase, fiecare cu istoria și semnificația sa.
Legenda spune că Dunărea a fost la începuturile lumii o stea mică de care Măritul Soare s-a îndrăgostit. Luna, îndrăgostită și ea de Soare, era geloasă pe micuța stea și în ziua nunții ei cu Soarele, când a prins-o singură, a împins-o jos de pe bolta cerească. Dunărea a căzut într-o pădure deasă și întunecoasă unde s-a transformat într-un lac cu apă rece și adâncă. Soarele, oricât a căutat-o, n-o putea vedea din cauza pădurii de nepătruns. A plâns Dunărea mult de dorul mirelui, până într-o zi când a fost auzită de o zână bună. Aceasta, auzind motivul durerii micuței stele, a ajutat-o să se transforme într-o apă curgătoare care merge mereu spre răsărit, să-l vadă pe Soare. Ajutată de alte ape mici, Dunărea a devenit o apă mare, care străbate munți și câmpii, întâmpină greutăți mari până ajunge la Mare. Acolo, în fiecare dimineață, Soarele răsare din Mare și pentru câteva minute își poate îmbrățișa iubita neconsolată.
Într-adevăr, Dunărea în lungul ei drum spre Mare a trebuit să învingă multe piedici. Cel mai greu de învins au fost Munții Carpați, unde apele au săpat Defileul Dunării, de o frumusețe rară, dar greu de străbătut pentru navigatori. Câteva mii de ani Defileul Dunării a făcut mii de victime printre curajoșii care se încumetau să-l străbată. Acolo, la Cazanele Dunării, apa parcă fierbe. Cleanțurile din stâcile învise de puterea apei, făceau grea navigația. Doar puțini oameni ajungeau să cunoască în detaliu locurile periculoase și ei se numeau piloți de cataracte și câștigau bine conducând ambarcațiunile spre a străbate cu bine defileul.
Acum, în urma construcției Hidrocentralei Porțile de Fier, acest inconvenient de navigație pe Dunăre a devenit istorie. Dunărea are un curs variabil în funcție de relieful pe care-l străbate ( de la vijelios la lin), trece prin patru capitale din centrul, estul și sudul Europei: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. Delta Dunării se deschide spre Marea Neagră, este împărțită între România și Ucraina, este protejată de o rezervație a biosferei(și este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. De secole, Dunărea este o importantă cale navigabilă. Cunoscut în antichitate drept graniță de nord a Imperiului Roman, râul străbate zece țări: Germania (7,5 %), Austria (10,3 %), Slovacia (5,8 %), Ungaria (11,7 %), Croația (4,5 %), Serbia (9,4 %), Bulgaria (5,2 %), România (28,9 %), Republica Moldova (1,7 %) și Ucraina (3,8 %). Bazinul său hidrografic este atât de larg încât se întinde pe cuprinsul a alte nouă țări: Italia (0,15 %), Polonia (0,09 %), Elveția (0,32 %), Cehia (2,6 %), Slovenia (2,2 %), Bosnia și Herțegovina (4,8 %), Muntenegru, Macedonia de Nord, Albania (0,03 %) și Kosovo.
Fluviul are aproximativ 300 de afluenţi. Aproape de vărsare Dunărea zămisleşte pe ţărmurile Mării Negre o splendidă deltă. Nu departe de oraşul Tulcea, în sud-estul României, „fiicele“ Dunării, principalele ei braţe: Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe, îşi încep propria călătorie spre mare. Pe măsură ce se apropie de gura de vărsare, cele trei braţe se fărâmiţează în nenumărate gârle şi canale mai mici, care alimentează bălţile şi ghiolurile peisajului deltaic. Aici, unindu-şi forţele cu nisipul mării, sedimentele aduse de Dunăre formează grinduri masive şi ostroave. Pe grindul Caraorman, bunăoară, unele dune ating o înălţime de 7 m, dând priveliştii o notă deşertică.
Pe lângă multele ei foloase, Dunărea are și o mare însemnătate turistică. Restaurantele românești din Deltă, unde mâncărurile de casă sunt pregătite cu grijă pentru a satisface chiar și cele mai pretențioase gusturi aduc mari beneficii locuitorilor și țării. Popasurile tristice oferă o varietate de specialități locale și regionale, într-o ambianță inedită ce completează perfect experiența culinară.
Marcel Mateescu
Foto: Wikipedia