Poate nu v-ați gândit ce norocoși suntem că avem patru anotimpuri, așa avem posibilitatea să alegem, să comparăm
Ne place căldura sau frigul… vremea însorită sau mai morocănoasă? Probabil că mulți oameni consideră un neajuns faptul că nu e mereu cald și frumos, ca prin țările mediteraneene, dar dacă stăm bine și ne gândim, avem de unde alege.
Avem parte cam de toate. Ploaia binefăcătoare de primăvară, soarele fierbinte de vară ori câte o vară indiană cu arome de fructe coapte, dar pentru mulți zăpada, frigul și gheața sunt adevăratele regine.
Personal, prefer primăvara, cu toate energiile ei nebunești cu străzile din oraș pline de flori roz și magnolii ce arată ca niște torturi imense presărate prin curți și parcuri, cu străzile mai agitate și oameni mai zâmbitori.
Zilele trecute a fost cald și frumos, de dimineață era lume prin parcul central, pe străzi și trotuare, toți au ieșit să se bucure de soare și de spectacolul minunat al naturii … o agitație care mi-a umplut sufletul de bucurie, orașul e un organism viu, care trăiește și respiră prin oameni, copaci, iarbă și flori…
Satu Mare a fost destul de trist, anost și monoton, dar spre bucuria noastră a celor care locuim aici, de câțiva ani renaște, se schimbă într-un mod care ne uimește și ne bucură. Este un amestec interesant de nou și vechi, dar a dobândit și un aer european.
Acum ceva vreme mă întrista să-i aud pe unii spunând că este un oraș în care nu ai ce face, dar uite că lucrurile se schimbă și nu știu dacă ați observat, dar avem concetățeni noi … oameni veniți din multe colțuri ale Asiei să muncească aici; pe care îi întâlnim peste tot, la magazine, pe stradă, la spectacole…
Vreau să cred că Satu Mare ar putea deveni pentru ei o casă, că se vor adapta și vom reuși să construim un oraș al nostru, al tuturor, un oraș cosmopolit, elegant. Și-ar fi imaginat cineva așa ceva acum câțiva ani? Probabil foarte puțini, cei vizionari s-au gândit că forța de muncă ce pleacă va trebui înlocuită.
Apoi mai sunt refugiații ucrainieni, nu știu câți au mai rămas în orașul nostru dar știu că încă mai sunt, oameni cu povesti cutremuratoare. Am întâlnit și eu câțiva, femei care au abandonat tot ce aveau și au venit aici. Dar cât de pregătiți suntem noi sătmărenii să îi primim?
Îmi spunea un cunoscut odată, că e greu să te integrezi în Satu Mare, să fii acceptat ușor, că sătmărenii sunt mai reticenți în a primii străinii în cercurile lor.
Poate ne este frică de necunoscut, de lucrurile pe care nu le cunoaștem, însă tind să cred că acum, după ce porțile Europei s-au deschis și sătmărenii au călătorit și văzut multe, am devenit cu toții mai receptivi la nou.
Într-o nouă primăvară, orașele noastre ne așteaptă cu o altă energie vitală, cu alte flori de magnolii, alte parfumuri și culori, ca și Satu Mare care ne păzește ca o lupoaică tânără la granița țării.
Loredana A. Știrbu, membră a UZPR, Filiala Satu Mare
preşedintă a Cenaclului literar Cronograf
Foto: Vasile Coniosi Mestesanu