Există pentru imigrant o dublă şansă: să ia cu sine realele valori din ţara de origine şi să le îmbunătăţească prin modul în care le dă viaţa în noul „acasă”.
Noi, cei din diaspora, nu putem uita cine suntem, de unde venim, nu putem să-i dispreţuim pe semenii noştri, oricât de mult ar greşi – şi nu putem să nu le dorim îndreptarea.
În ceea ce scriem, în ceea ce spunem cu diferite ocazii (întruniri, aniversări, forumuri pe internet, diferite activităţi etc.), se cuvine să folosim un limbaj adecvat, să nu jignim.
Să ne gândim că, în orice situaţie – la serviciu, pe stradă, în locuri publice – reprezentăm comunitatea şi ţara.
Dacă ne uităm în jur, şi mai ales în această tară cu aşa de multe naţionalităţi, vedem că toate marile naţiuni au cetăţeni care sunt mândri de apartenenţa lor.
Aşa cum pentru noi sunt vizibile manifestările din alte comunităţi, laudativ sau critic, şi noi putem fi catalogaţi de alţii.
„Observatorul” se tipăreşte într-o tipografie unde se mai tipăresc şi alte 70 de ziare ale altor comunităţi şi observăm cum şi ce gândesc alţii despre ţara lor şi despre ţara de adopţie.
În situaţia noastră, se cuvine să fim loiali şi recunoscători noii noastre patrii pentru modul în care ne-a primit, pentru încrederea acordată. Opiniile pertinente în susţinerea acestei îndatoriri – de cetăţeni sau rezidenţi canadieni ne obligă să ne exprimăm opiniile în termeni corespunzători.
Fiindcă a fost alegerea noastră pentru a rămâne sau a pleca.
Se cuvine, aşadar, să facem ce depinde de noi pentru a contribui la asigurarea concordiei care trebuie să domnească între noi aici şi românii din țară fiindcă, vrând, nevrând, oriunde ne-am afla pe suprafaţa Terrei, mii de fire invizibile ne leagă de locurile natale, de origine şi ne influenţează viaţa de fiecare zi. Este logic să existe idei diferite – atât între românii din țară, cât şi cei din diasporă. Numai cine priveşte fără discernământ poate gândi alfel.
Aceste idei şi puncte de vedere trebuie făcute constructiv, cu bune intenţii şi într-un limbaj corespunzător.
Comportându-ne astfel, contribuim la recunoaşterea calităţilor poporului din care provenim, pe când ignorând aceste atitudini, ne atragem dispreţul şi marginalizarea din partea străinătăţii, după cum cei rămaşi în România – care denigrează global diaspora fără temei, prejudiciază spiritul de neam în faţa lumii.
Şi să nu uităm, cei ce locuim în afara țării, că prin comportamentul nostru pe stradă, la serviciu, în relaţiile de zi cu zi, putem influenţa şi contribui la creşterea prestigiului țării de unde am venit şi să dovedim celorlalte comunităţi lângă care trăim că avem destule valori morale şi intelectuale.
Dumitru Puiu Popescu
(„Observatorul”, Toronto)