◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.06.2024

ONU. Accelerarea ratei de extincție

Diversitatea animalelor, plantelor și microorganismelor de pe planeta noastră este amenințată de factori precum: schimbarea utilizării terenurilor, urbanizarea, supraexploatarea, poluarea și schimbările climatice, a declarat ONU pe 22 mai 2024, solicitând măsuri imediate pentru a proteja un milion de specii aflate pe cale de dispariție pe Terra (https://news.un.org/fr/story/2024/05/1145786): apelul, lansat de Ziua Internațională a Diversității Biologice, îndeamnă guvernele să pună în aplicare pe deplin acordullș istoric pentru a opri și inversa pierderea naturii până la jumătatea secolului actual, acord adoptat de 196 de state membre în 2022.

Cadrul global de biodiversitate Kunming-Montreal are ca scop restabilirea ecosistemelor, creând în același timp locuri de muncă, consolidând reziliența și stimulând dezvoltarea durabilă. Cadrul global de biodiversitate este numit după orașele din China și Canada în care au avut loc negocierile, fiind cunoscut și sub numele de Planul pentru biodiversitate. Măsurile concrete includ protejarea a 30% din pământul planetei, zonele de coastă și apele interioare până în 2030.

 

„Rețeaua” biodiversității se destramă

În mesajul său de marcare a Zilei Internaționale a Diversității Biologice, secretarul general al ONU, António Guterres, a avertizat că „pânza complexă de biodiversitate” care susține întreaga viață de pe Pământ „se desface într-un ritm alarmant, iar Umanitatea este responsabilă pentru acest fapt. Contaminăm pământul, oceanele și apa dulce cu poluare toxică, distrugem peisajele și ecosistemele și perturbăm prețiosul nostru climat cu emisii de gaze cu efect de seră”.

La rândul său, șeful ONU pentru biodiversitate, David Cooper, a adăugat că o serie de specii sunt din ce în ce mai expuse riscului. Amfibienii sunt un exemplu, în special în unele zone tropicale, unde se confruntă cu o combinație de schimbări de utilizare a terenurilor, schimbări climatice și boli. „O altă categorie majoră care este cu adevărat în pericol sunt recifele de corali, din cauza interacțiunii schimbărilor climatice cu activitățile care au loc pe coastele mărilor și oceanelor, pescuitul excesiv etc. Pierdem recifele de corali din cauza albirii coralilor și a altor probleme legate de schimbările climatice. Multe specii importante de insecte responsabile de polenizarea fructelor și legumelor ar putea, de asemenea, să dispară”, a spus David Cooper.

„Deja, pentru culturile polenizate de insecte, potențialul de randament, de producție este mai puțin de o treime din ceea ce este necesar din cauza scăderii abundenței și diversității polenizatorilor”, a adăugat el. Cadrul global de biodiversitate Kunming-Montreal oferă o cale către redresarea polenizării, iar de Ziua Internațională a Diversității Biologice, ONU a îndemnat oamenii din întreaga lume să sprijine implementarea acestuia.

 

Armonia cu natura

După cum a remarcat David Cooper, tinerii sunt susținători importanți ai planului și au jucat un rol vital în negocierile care au dus la adoptarea acestuia. Alături de alte grupuri vulnerabile – copiii, femeile, popoarele indigene – și comunitățile de ascendență africană suferă cel mai mult din cauza impactului negativ al pierderii naturii, a declarat și Heitor Dellasta de la Rețeaua Globală de Tineret pentru Biodiversitate (GYBN), vorbind la evenimentul de la Nairobi. El a spus că Planul pentru Biodiversitate „ne poate pune pe calea cea bună către o lume care trăiește în armonie cu natura, dar numai dacă este implementat pe deplin, aplicat de toți și să nu lase pe nimeni în urmă”.

 

Efectul de domino

În timp ce aproape un milion de specii sunt în prezent amenințate cu dispariția, Universitatea Națiunilor Unite (UNU) de la Bonn a atras atenția asupra „co-extincțiilor”: reacția în lanț care se produce atunci când dispariția completă a unei specii o afectează pe alta. Această problemă este abordată în cea mai recentă ediție a raportului UNU privind riscurile de dezastre interconectate.

Printre animalele pe cale de dispariție se numără broasca țestoasă vafe, una dintre cele mai vechi specii vii de pe planetă. Această poveste tragică a pierderii biodiversităţii are loc în inima câmpiilor de coastă din sudul Statelor Unite. Numărul de țestoase vafe este redus, iar acest fapt este doar problematic pentru supraviețuirea țestoasei ca specie, deoarece aceste animale joacă un rol vital în păstrarea echilibrului delicat al habitatului lor de coastă.

Țestoasele vafe nu sunt simpli ocupanți ai habitatului lor. Ele sunt arhitecți, sculptează ecosisteme și oferă sanctuare pentru alte peste 350 de specii. Cu picioarele din față funcționând ca niște lopeți, ele sapă vizuini cu dimensiuni cuprinse între 6 și 9 metri lungime și 1,8 până la 2,5 metri adâncime.

De la insecte mici la amfibieni mai mari, fiecare organism joacă un rol vital în rețeaua complexă a vieții ecosistemelor: pentru unii dintre noi, vizuinile broaștei testoase vafe sunt un refugiu sigur pentru a-și reproduce și a-și hrăni puii, în timp ce pentru alții oferă adăpost în fața prădătorilor prădători. Dacă broasca țestoasă vafe ar dispărea, este probabil ca un efect de domino să se simtă în întregul ecosistem. Broasca țestoasă vafe este o specie deja pe cale de dispariție. În funcție de vizuinile broaștei testoase vafe pentru adăpost și supraviețuire, dispariția țestoasei ar pune, cel mai probabil, în pericol și supraviețuirea acestei specii de broaște.

Aruncând mai multă lumină asupra extincțiilor de animale, UNU a spus că activitățile umane intense, cum ar fi schimbarea utilizării terenurilor, supraexploatarea, schimbările climatice, poluarea și introducerea de specii invazive, provoacă o accelerare a dispariției care este de cel puțin zeci până la sute de ori. mai rapidă decât procesul natural de dispariție. De exemplu, în ultimii 100 de ani, peste 400 de specii de vertebrate au dispărut.

Ecosistemele sunt construite pe rețele complexe de conexiuni între diferite specii, așa cum indică exemplul broaștei țestoase vafe și al broaștei întunecate. Efectul de domino ar putea duce la dispariția mai multor specii, sau chiar la prăbușirea unor ecosisteme întregi. Cu aproape un milion de specii de plante și animale amenințate în prezent, efectul de undă al dispariției unei singure specii poate afecta nenumărate alte specii, perturbând funcțiile ecologice vitale.

 

Vidra de mare

Vidra de mare, o specie pe cale de dispariție, oferă un alt exemplu de dependențe complexe în cadrul ecosistemelor. Făcându-și casa în pădurile de alge care cresc în Oceanul Pacific, vidra de mare era cândva numeroasă, iar acum este pe cale locală de dispariție din cauza vânătorii neîncetate pentru blana pe care o posedă.

Într-o relație ecologică reglată fin, vidrele de mare se hrănesc cu arici de mare, oprind creșterea fulgerătoare a populațiilor de arici de mare. Dar, dispariția vidrelor de mare ar avea efecte care se extind cu mult dincolo de dispariția algelor, spune UNU. Peste 1.000 de specii – inclusiv rechini, țestoase, foci, balene, păsări și o multitudine de pești – depind de aceste refugii subacvatice pentru existența lor.

 

Interdependenţă

Abordarea crizei de biodiversitate necesită activități cu mai multe fațete, care să recunoască interdependența riscurilor și a soluțiilor. Unul dintre obiective este de a reduce de zece ori rata de dispariție a tuturor speciilor până la mijlocul secolului actual și de a crește abundența faunei sălbatice native la niveluri sănătoase și rezistente, a declarat Zita Sebesvari, director adjunct al Institutului pentru Mediu și Securitate Umană al UNU și autorul principal al lucrării ”Interdependența. Raportul riscurilor de dezastre”. „Chiar dacă strategiile de adaptare, cum ar fi restaurarea și protejarea coridoarelor verzi dintre habitatele animalelor, oferă un răgaz, abordarea cauzelor care stau la baza dispariției rămâne crucială, deoarece acest obiectiv nu poate fi atins atât de mult încât riscăm să accelerăm disparițiile”, a explicat Zita Sebesvari.

 

Emilian M. Dobrescu

Foto: pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *