În liniştea cerului
Era o zi de luni şi ploua, când fără să-mi dau seama am căzut pe pământul înierbat din faţa casei. Timp de câteva clipe, am simţit cum ploaia îmi mângâie ochii, apoi, toate amintirile mele s-au rupt ca într-un film cu pelicula tăiată-n două. Mi-am revenit undeva, unde simţeam deasupra feţei mele – multă lumină, însă când am încercat să deschid ochii, nu puteam să mişc nicio geană. Dar, auzeam voci. Multe voci, ce păreau să vorbească despre mine. Iar din cuvintele lor, am înţeles că mă aflu în comă….