◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024
FRATELE MEU  DE CRUCE, TĂTARUL…

(Ultima nuvelă) (Urmare din numerele trecute) Cadouri, care s-o facă să uite de inelul lui Ali. Imediat mi-am imaginat cum îi va sta, călare pe un fugaci negru ca pana corbului, cu vălul de borangic și cu inelul cu litere arabe pe degetul ei. Și m-am umplut de supărare.  Dar trebuia să mă resemnez. Ali îmi era frate, iar a-i ceda fratelui tău ceva la care ții foarte mult nu este oare un lucru firesc? Ajută-mă, Doamne, mă rugam, să-mi birui îndoiala. Dar Cel de Sus era preocupat de treburi…

Citește mai mult

FRATELE MEU  DE CRUCE, TĂTARUL…

(Ultima nuvelă) (Urmare din numerele trecute) Când am înțeles că Ali e bolnavă de Aișe, m-am îmbolnăvit și eu. S-au trezit în mine, fără voia mea și când mă așteptam cel mai puțin, niște sentimente puternice care mă răvășeau, ca apele Turlei –  de furtunile care-l frământă pe dedesubt în decembrie, atunci când are pod de gheață deasupra.  Diminețile veneau cu lumina întoarsă pe dos. Și nopțile – cu întunericul dat peste cap. Nu era bine. Pentru că începusem a râde prin somn. Râdeam atât de tare, încât râsul acela…

Citește mai mult

FRATELE MEU  DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă)

(Urmare din numerele trecute) – Spunând „Nu!” și a șaptea oară. – Ești sigură? – Nu se vede? – Mai degrabă se aude. Dar și ceea ce-mi prind urechile ar putea să mă înșele. – De ce? – Pentru o femeie un „Nu!” ezitant e echivalent cu un „Da!” nesigur. Nehotărârea din vocea și din ținuta ei face ca cele două cuvinte cu sens opus să se suprapună și să însemne adesea unul și același lucru. Iar eu am învățat să fac și deosebiri. Tu, Aișe, n-ai să poți să…

Citește mai mult

FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă) (Urmare din numerele trecute)

Ali s-a uitat cu recunoștință în ochii ei negri, de păcură răcită, și am văzut pentru prima dată de când ne cunoșteam, cum privirile i se umpluseră cu lacrimi.  Se vedea clar, că-l mai dureau rănile din ajun. Dar lui nu-i făcea nicio plăcere să vorbim despre războiul nostru.  Nici mie.  Numai Aișe ne cuvânta despre sefer  cu multă încântare, de parcă ea învinsese în el, de fiecare dată fiind amețită de cele înșiruite, ca și cum înainte de asta băuse un pahar cu must. Și-n alte zile ieșiserăm împreună….

Citește mai mult

FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă)

(Urmare din numerele trecute) Aișe a venit să-mi lege câteva plăgi, mi-a șters sângele închegat pe chip, și-apoi a dat să plece. – Unde te duci, Aișe? am întrebat-o.  – Mai am un rănit, a spus ea cu aer de taină și a ieșit.  A doua zi în zori am numărat, de-o parte și de alta, capete sparte, coaste rupte, dinți dezbătuți, răni deschise, zgârieturi, vânătăi, dar – niciun om mort și nici un dezertor.  Asta a fost bucuria noastră cea mare.  Apoi ne-am dus cu toții la biserică și…

Citește mai mult

FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă)

Râul nostru, lat ca o stepă, în locul în care se întâlnește cu marea, are un singur mal. Așa au crezut de când se țin minte oamenii de la noi, dar, când au aflat că și locuitorii de pe partea cealaltă îi spun la fel, l-au botezat și unii și alții, cu secole sau poate cu milenii în urmă, cu mult mai înainte de a se întâlni – Râul cu un Singur Mal. Nimeni nu ține minte să fi reușit vreodată cineva să treacă înot Boazul  în drept cu cetatea…

Citește mai mult