Am aflat cu profund regret de trecerea la cele veșnice a vrednicului Părinte Alexandru Mesian – Episcop Greco – Catolic de Lugoj, după scurtă dar grea suferință.
Preasfinția Sa Alexandru și-a împlinit misiunea sacerdotală slujindu-L pe Dumnezeu și poporul care i-a fost încredințat, timp de 58 de ani ca preot din care 29 de ani ca episcop.
Prin misiunea, lucrarea și devotamentul său față de Biserica Română Unită, Preasfințitul Episcop Alexandru a intrat deja în galeria cinstiților săi înaintași pe scaunul eparhial al Lugojului.
Hirotonit preot în clandestinitate, PS Alexandru Mesian a fost martor al persecuțiilor Bisericii Greco-Catolice, sub regimul comunist, dăruindu-se apoi neîncetat în slujba lui Dumnezeu și a poporului său.
Părintele Episcop Alexandru rămâne, în continuare, în memoria şi conştiinţa mea drept o personalitate complexă şi completă, cu o vocaţie sacerdotală incontestabilă, cu un caracter integru şi special, mai mult decât atât, un colaborator şi un partener excepţional, având câteva calităţi remarcabile, printre care, la loc de cinste şi de frunte aş enunţa deschiderea, sinceritatea şi disponibilitatea distinsului prelat în orice împrejurări sau condiţii, bucurându-mă, de fiecare dată când ne întâlneam, de compania unui interlocutor delicat şi fin, a unui amfitrion generos şi a unui partener deschis dialogului sincer şi uman, personal şi punctual, elocvent şi consistent.
Mai mult decât atât, orice interacţiune cu Preasfinţitul Alexandru era una sortită îmbogăţirii culturale, împărtăşirii spirituale şi împlinirii sufleteşti precum şi clarificării, soluţionării ori limpezirii concrete a oricărei probleme, de orice natură, datorită nobleţei sale interioare, echilibrului său lăuntric ori asumării şi responsabilităţii sale cu care înţelegea, trata, aborda şi dezbătea orice discuţie, problemă sau întrevedere.
Altfel spus, pentru mine personal, plecarea din această viaţă a Preasfinţitului Episcop Alexandru aduce cu sine o întristare profundă, datorită despărţirii de un distins prelat şi vrednic slujitor, întotdeauna egal cu sine însuşi şi cu ceilalţi, cu o viaţă exemplară, de o probitate morală impecabilă, cu o acurateţe a gândirii, cu o blândeţe pilduitoare, adică, cu multe calităţi şi virtuţi demne de subliniat, de invidiat dar şi de urmat.
Cu alte cuvinte, am găsit, întotdeauna, în persoana Părintelui Episcop Alexandru, un colaborator amabil şi elegant, plin de solicitudine şi implicare, profesionalism şi competenţă, arătând permanent intenţia şi dorinţa de veni în întâmpinarea noastră cu scopul de a realiza, împreună, foarte multe evenimente, acţiuni şi activităţi, specifice, totodată, pentru a gestiona, rezolva şi depăşi orice situaţie sau speţă, de orice natură ar fi fost ea.
În încheiere, vreau să-mi exprim, încă odată, toată preţuirea şi admiraţia faţă de acest ilustru ierarh al Bisericii Române Unite (Greco – Catolice) şi, de asemenea să adresez sincere condoleanţe clerului şi credincioşilor Episcopiei Greco – Catolice de Lugoj, manifestându-mi tot regretul pentru această pierdere deosebită având totuşi speranţa că Preasfinţitul Părinte Episcop Alexandru va rămâne, neîntrerupt şi neîncetat, în memoria şi conştiinţa noastră, drept o persoană luminoasă şi radioasă care răspândea în jurul său multă încântare şi desfătare, pace, linişte şi seninătate.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!
dr. Stelian Gomboş
