„UrMuzică și Literatură”, de la Muzeu, la Bibliotecă

În organizarea Muzeului Național al Literaturii Române (șefă de proiect, jurnalista și scriitoarea Loreta Popa), a Universității Transilvania, din Brașov, și a Societății și Revistei „Curtea de la Argeș” (director, academicianul Gheorghe Păun), vineri 10 noiembrie, a avut loc, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, din București, concertul „UrMuzică și Literatură”, susținut de Ansamblul de Artă Contemporană „KlanFar-Kommentar”, dedicat Anului național Urmuz (140 de ani de la naștere și 100 de ani de la moarte). Manifestarea, cu totul inedită la noi, o noutate chiar și pentru iubitorii de muzică obișnuiți cu noile tendințe ale artei interpretative contemporane, a adus pentru prima dată în fața publicului bucureștean o  formație muzicală de „Avangardă radicală”, cum se autointitulează, înființată cu mai bine de 10 ani în urmă la Viena, din artiști care activau deja în mediile muzicale din Germania și din Austria, seduși de efectele muzicale oferite de noile tehnologii de producere a sunetelor, și atrași mai degrabă de aspectul „formal” al construcției sonore, compusă din „aleatorisme, arhetipisme și spectralisme”, decât de muzica de tip tradițional. Cu alte cuvinte, „noua” muzică, rod al  conlucrării ingenioase dintre compozitor, interpreți și public se adresează cu precădere tuturor simțurilor, fiind nu doar un discurs secvențial, de sunetete înlănțuite armonios, într-o construcție recognoscibilă, ci  un ansamblu apararent aleatoriu de onomatopee, secvențe vocale și imitații sonore ale unor fenomene naturale, totul turnat „cu  pâlnia”, ca să-l atragem  și pe Urmuz în acest „joc” seducător al aparențelor, într-o construcție „labirintică”, de tip „graf”, ce trimite la utilizarea unor modele matematice  pentru construcția unor scheme muzicale inedite. De altfel, în mod explicit, membrii Ansamblului, majoritatea artiști consacrați, absolvenți ai Facultății de Muzică ai Universității brașovene, dar și cadre didactice afililate, și-au revendicat cu mândrie drept izvor al inspirației opera matematică a unui mare savant român, Dan Tudor Vuza (n. 1955), cel care afirma că „Matematica e muzica rațiunii”.  Mai concret, profesorul D.T. Vuza,  azi „cercetător superior, gradul I” la Institutul de Matematică al Academiei Române, prezent în sală la Concertul de vineri, de la Biblioteca Centrală Universitară,  a publicat între anii 1991-94, un studiu matematic în revista americană  „Perspectives of New Music”,  în care propunea o nouă formulă muzicală, pornind de la calculele matematice, intitulată „canonul Vuza”. Astăzi „canoanele Vuza” fac obiectul a numeroase cercetări științifice asupra muzicii experimentale, fiind studiate inclusiv în  cadrul unor teze de doctorat în matematici, și inspirând pe numeroși compozitori și muzicieni celebri din lumea întreagă, ca  să compună în această manieră. Doi dintre acești compozitori, Violeta Dinescu și, respectiv, Laurențiu Beldean au participat cu compoziții proprii, inspirate din opera lui Urmuz, la Concertul de la Biblioteca Universitară, prezentând publicului două lucrări experimentale, una dintre ele în  primă audiție, „Stupore II. Hoquetus on a Vuza Canon”, după un text de Urmuz, o lucrare muzicală pentru „trei soprane, două altiste, un bariton, pecuționist, doi performeri ezitanți, un spectator slav și sunete electrocacustice”. Curat, Urmuz!, ar fi zis „Nenea Iancu”.

În deschiderea Concertului, criticul literar Luminița Corneanu și academicianul Gheorghe Păun au familiarizat publicul, prezent în număr mare în Aula Bibliotecii Universitare, cu „secretele” și exigențele artei literare urmuziene, subliniind atât calitatea de precursor al avangardismului literar european al românului, născut la Curtea de Argeș, acum 14o de ani, și mort acum un secol, la 23 noiembrie 1923, Dumitru Dem. Demetrescu-Buzău, alias Urmuz, cât și talentul de compozitor și interpret al lui Urmuz, consemnat și recunoscut  de contemporani  săi,  și de la care ne-au rămas, din păcate,  doar patru portative din „Sonata nr. 2 pentru pian”, compusă de cel care semna, după ortografia vremii,  „Demetrescu-Buzeu”. Pianista Cristina Buga, fostă elevă a maestrului Dan Grigore și bursieră a Trinity College din Marea Britanie,  a interpretat la pian cele patru portative urmuziene, după care aceeași Cristian Buga, împreună cu soprana Mihaela Buhaiciuc, profesor titular la Universitatea Transilvania și visitig-professor la Colegii muzicale celebre din statele Alabama și New York, au prezentat publicului  piesa „Plecarea/Die Abreise”, varianta în limba română, pentru pian și voce, după textul lui Urmuz „Plecarea în străinătate”, pe muzica compozitoarei Laura Manolache. În context, compozitoarea a făcut referire și la varianta a II-a, pentru flaut, percuție și pian, intepretată în 2012, la Oldenburg, Germania, de trioul muzical „Contraste”, alcătuit din Ion Bogdan Ștefănescu, Doru Roman și Sorin Petrescu.

Cea de-a doua piesă muzicală originală prezentată în Concert a fost compoziția „pentru voci și instrumente”, după fabula urmuziană „Cică niște cronicari” (2023), premieră absolută a variantei în 3 părți, de Violeta Dinescu. Absolventă a Conservatorului de Muzică „Ciprian Popumbescu”, din București, Violeta Dinescu locuiește în prezent în Germania, fiind membră a Academiei de Științe și Arte din Salzburg și decan al Artelor (clasa a III-a).  Compoziția urmează „Canonul ritmic Vuza” , pe șase voci. Textul, rostit și cântat, pe tonuri muzicale, de un grup de artiști coordonați de Mihaela Buhaiciuc, din care au mai făcut parte solistele Alexandra Belibou, Cătălina Catrina,  Anca Preda, Valentina Popa și Cristina-Florentina Matei, alături de studentul în anul III, la Clasa de percuție, Cosmin Dumitriu, s-a transformat într-un  veritabil spectacol „teatral”. În fine, „Hoquetus on Canon Vuza” („hoquetul” este o compoziție muzicală ce alternează note cu înălțimi și acorduri diverse, reunite într-o singură linie melodică, ce permite ca, pe parcursul interpretării, o voce să se odihnească, în timp ce altelele continuă să cânte – n.n.)  al compozitorului Laurențiu Beldean, avându-l ca invitat pe flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, a stârnit nu doar aprecieri, dar și semne de întrebare. Or muzica modernă e prea avangardistă pentru nivelul nostru de „receptare” estetică, ori Urmuz e prea abstract, chiar față de epoca actuală, când credeam că știm „totul” despre arta lui.

Cu totul, concertul „UrMuzică și Literatură”, înscris în programul Anului național Urmuz a fost o reușită, mai ales sub aspectul noutății și al originalității. Pe alt plan, manifestarea de la București a anticipat ultima întâlnire din acest an a urmuzologilor din toată  țara, cea de la Curtea de Argeș, din 14 octombrie, când se vor trage și concluziile acestui an încărcat de evenimente și învățăminte. Ca de obicei, UZPR va fi prezentă la manifestare prin graficienii Lucian Dobârtă și  Nicolae Ioniță, de la Filialalele Bistrița și, respectiv, Prahova, care vor prezenta lucrări ale unor  artiști din străinătate, inspirate de opera literară urmuziană.

Marian NENCESCU