Relația om-om se bazează pe: relaţia de comunicare, relaţia de simpatie, relaţia de dragoste, relaţia de convieţuire, relaţia de prietenie, iar toate au la bază sentimentul.
Trăim într-o societate în care prieteniile se fac mai greu, dar trebuie să încercăm.
Canada este o tară multiculturală.
O vedem pe stradă, la lucru, la diferite întâlniri.
Mulţi dintre noi merg la festivităţile organizate de alte comunităţi (vezi cele din Toronto. de pe Danphorth, Saint Clair, Bloor, Lake shore, Islington ș.a.).
Ne simţim bine, suntem bine primiţi. E un semn că putem să comunicăm.
Oamenii, în majoritate, sunt amabili şi politicoşi.
Vedem acest lucru la vecinii noştri, la colegii noştri de serviciu, în mijloacele de transport, în magazine etc.
Privind în jurul nostru, întâlnim oameni care aştepta o vorbă sau o faptă bună.
Să încercăm să-i înţelegem şi odată cu timpul ei ne vor înţelege.
Pe măsură ce ne facem prieteni, nevoia de a avea prieteni se diminuează şi apare cea de a ne păstra prietenii, de a ne bucura de ei. Ea diferă de la om la om.
Fiecare dintre noi simţim nevoia de a avea prietenii alături în diferite momente.
Dacă vrem să vorbim, totuşi, de un apogeu, am putea spune că acesta este în adolescență.
În această perioadă, grupul de prieteni are o influență deosebit de mare în viaţa omului.
Dar nevoia de prieteni, de a avea persoane dragi în jurul nostru nu va dispărea niciodată.
Ceea ce se modifică, odată cu vârsta, este modul de a ne alege prietenii.
Faptul că omul devine mai selectiv, odată cu înaintarea în vârstă, îl face să se apropie mai greu de alţii, să lege o prietenie mai greu.
Omul mai în vârstă este mai atent, analizează mai mult.
Fiecare am avut prieteni, dar viaţa ne-a schimbat pe toţi Una dintre nevoile de bază ale omului este şi cea de afiliere la un grup. Este foarte adevărat că fiecare dintre noi aparţinem unui grup – familia, dar, pe măsură ce creştem, ne maturizăm, dorim să cunoaştem mai mult, să ne dezvoltăm cercul de cunoştinţe.
Pentru a ne dezvolta abilităţile sociale, pentru a face fată cerinţelor societăţii, nu este suficient să relaţionăm, să comunicăm doar cu membrii familiei.
Avem nevoie să păşim mai departe de acest grup.
Am mers la grădiniţă, la scoală, la locul de muncă, la diferite evenimente.
Aşa ne facem cunoştinţe multe. Dintre acestea, le vom alege pe cele cu care ne simţim confortabil, cu care putem comunica ; îi respectăm şi-i ajutăm pe cei care ne respectă şi ne ajută în mod dezinteresat şi pe ceilalţi din jurul nostru.
Aşa ne alegem, de fapt, prietenii.
Contactul între oameni este foarte important şi fiecare îşi doreşte să comunice.. Întâlnim destul de multe surprize plăcute, oameni dispuşi să împărtăşească din viaţă şi experienţa lor, sau curioşi de a ne asculta.
Şi sunt destule prietenii între oameni de diferite culturi.
Poate este o alternativă şi pentru cei ce-şi caută refugiul într-un alt mediu, pentru cei dezamăgiţi de prietenii eşuate şi care încearcă şi un alt mediu al lumii care ne înconjoară.
În jurul nostru, prietenii trăiesc şi ei, ca şi noi, o viaţă plină de evenimente şi schimbări.
Unii îşi schimbă preocupările, meseria, aspiraţiile.
Alţii îşi schimbă partenerii de viaţă şi prietenii, se căsătoresc sau divorţează, se ceartă sau se împacă, sunt purtaţi de valul propriei lor vieţi în cele mai diverse feluri.
Sunt şi unii care îşi schimbă tara, religia, credinţa, idealurile.
Sunt alegerile lor, şi dacă le suntem cu adevărat prieteni, nu merită să-i judecăm aspru pentru că au făcut altceva decât speram, doream sau apreciam noi.
Vă propunem poezia minunată a lui Marin Sorescu
Despre prietenie
Dacă într-o zi îți vine să plângi, caută-mă…
Nu promit să te fac să râzi, dar pot să plâng cu tine.
Dacă într-o zi îți vine să fugi, caută-mă…
Nu promit că o să te opresc, dar pot să fug cu tine.
Dacă într-o zi nu ai chef să asculți pe nimeni, caută-mă…
Promit să tac oricât vrei.
Dacă într-o zi mă cauți și nu răspund…
Vino repede să mă vezi…
Poate eu am nevoie de tine…
Dumitru Puiu Popescu
(observatorul.com)