Unele dintre cele mai populare alimente au o istorie fascinantă. Pe teritoriul de azi al Berlinului se consuma supă de… caviar. Un vas cu urme din această delicatesă a fost datat 4.300 î.Hr. Lângă vasul cu urme de caviar s-a descoperit și unul în care cu mii de ani în urmă au existat coaste de porc delicat preparate.
Trei vase dintr-un mormânt din Israel au vădit urme de vanilie din urmă cu 3.600 de ani și foarte departe de locul în care se presupune că era folosită la vremea respectivă. Date fiind bogățiile cu care a fost îngropat defunctul și faptul că minunatul condiment era în vase prețioase, din aur și argint, arheologii presupun că vanilia a fost dintotdeauna un cadou demn de regi și prinți.
Originea tăițeilor este de multă vreme într-o aprigă dezbatere. Chinezii au revendicat mereu invenția, dar au fost contraziși de unii specialiști, care au afirmat că italienii sau arabii sunt în spatele popularului aliment. Totuși, cele mai recente descoperiri dau câștig de cauză Chinei
Un sit arheologic din Iordania a constituit un șoc pentru lumea arheologică. Aici s-au descoperit urme care atestă faptul că pâinea a intrat în viața oamenilor chiar înainte ca aceștia să se apuce de… agricultură. Firimiturile descoperite, care seamănă cu reziduurile ce rămân în prăjitorul de pâine din zilele noastre, au 14.000 de ani, cu circa 4.000 mai mulți decât primele semne ale agriculturii umane.
Undeva în Ecuador, cu peste 5.000 de ani în urmă exista obiceiul de a se prepara o băutură ritualică pe bază de cacao, precursoarea ciocolatei calde care este atât de prețuită și de populară astăzi în toată lumea.
Deși s-a considerat că răspândirea vinului în Italia a fost o urmare a colonizării grecești, recente descoperiri arheologice au plasat cultivarea acestuia mult înainte, în Sicilia, unde s-au descoperit vase de 6.000 de ani cu urme de acid tartaric, principala componentă acidă a strugurilor, precum și urme de fermentație.
Cu secole în urmă, alimentele erau clasate după proprietatea lor de a încălzi sau de a răci… temperamentele umane. Aceste adevărate legi dietetice permiteau, de asemenea, mascarea inegalităţilor sociale. Astfel, existau alimente „reci şi uscate”, grosiere, dificil de digerat, precum carnea de vită (pentru ţărani), alimente „reci şi umede”, dificil de digerat, considerate chiar periculoase (pepenele galben și alte fructe), alimente uşoare (păsări, claponi pentru înalta societate), precum și alimente „calde şi uscate”, care să-i „încălzească” pe oamenii „reci”. De asemenea, bucătarii medievali stăpâneau perfect arta legării sosurilor şi a texturilor fine, excelând în arta sosurilor colorate, uşoare (fără grăsime şi făină), legate cu gălbenuş de ou, cu pâine prăjită şi rasă pusă în lichid, strecurată prin etamină. Importanţa dată condimentării şi sosurilor o depăşea pe aceea a preparării propriu-zise. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com